2011-10-31

Locuiesc într-o peșteră ca să scape de undele electromagnetice

(foto: Jean-Pierre Clatot)

Două femei din Franța, care suferă de o afecțiune mai aparte pe nume electro-hipersensibilitate, s-au decis să se refugieze într-o peșteră pentru a scăpa de undele electromagnetice.

Existența sensibilității la unde electromagnetice nu a fost încă dovedită științific, dar există o asociație care militează pentru recunoașterea afecțiunii declarând că situația celor două femei nu este una singulară.

Până la recunoașterea bolii și luarea unor măsuri, cele două femei vor locui în peștera din Saint-Julien-en-Beauchêne, Hautes-Alpes, departe de antene radio, telefoane mobile și alte dispozitive care le pot cauza, la propriu, dureri de cap.

Sursa:

Primul workshop internațional despre cercetarea peșterilor planetare la final

(foto: www.lpi.usra.edu)

Săptămâna trecută a avut loc primul workshop internațional despre cercetarea peșterilor planetare (International Planetary Cave Research Workshop), găzduit de Carlsbad Caverns National Park. 28 participanți au susținut prezentări pe diverse teme variind de la roboți autonomi pentru explorarea peșterilor și detectarea peșterilor cu ajutorul camerelor cu termoviziune până la peșteri de gheață, tuburi de lavă și microclimate.

Workshopul, sponsorizat de US Geologic Survey, NASA, Universities Space Research Association, Lunar and Planetary Institute și National Cave and Karst Research Institute, a fost organizat pentru a promova explorările speologice de-a lungul sistemului solar.

Cercetările realizate în peșterile de pe Terra ar putea oferi indicii despre cum ar trebui căutate forme de viață în peșteri de pe alte corpuri cerești din sistemul nostru solar. Datorită izolării și mediului neprimitor, explorarea peșterilor oferă similitudini cu explorarea unor lumi extraterestre, motiv pentru care Agenția Spațială Europeană a decis realizarea unor stagii de antrenament în peșteră pentru astronauți.

2011-10-30

Școala Națională de Fotografie Subterană 2011

(foto: Andrei Iordache)

În perioada 10-13 noiembrie 2011 va avea loc, la Roșia, cheile Albioarei, Școala Națională de Fotografie Subterană, ediția 2011. Școala foto din acest an este organizată de Asociația Speologică Focul Viu cu sprijunul FRS.

Școala este organizată pe trei stagii în funcție de cunoștiințele cursanților:
  • stagiul de inițiere în fotografie - pentru începători
  • stagiul de perfecționare în fotografie - pentru fotografi mai avansați
  • stagiul de formare lectori asistenți - pentru cei ce doresc să devină lectori în cadrul școlii
Taxa de participare la stagiu este:
  • Pentru membrii neafiliați la FRS:
    • 800 RON pentru nivelul inițiere
    • 900 RON pentru nivelul perfecționare
  • Pentru membrii afiliați la FRS:
    • 400 RON pentru nivelul inițiere
    • 450 RON pentru nivelul perfecționare
    • 500 RON pentru nivelul lector asistent

Cazarea se va face la Casa Mărioara, find necesari saci de dormit. Masa - prin autogospodărire. Atelierele se vor desfășura în sistemul Ciur Ponor - Ciur Izbuc și Peștera Doboș.

Data limită pentru înscriere la școală este 6 noiembrie 2011. Pentru mai multe detalii despre plata taxei de participare, programul stagiului sau accesul în zonă puteți accesa circulara realizată de A.S. Focul Viu.

Sursa:

Stalactite născute în foc

Subsolul fortului Zverev (foto: tbsf.livejournal.com)

Construit de către inginerul Konstantin Zverev în anii '70, fortul Zverev zace acum în ruină, iar mașinăriile, buncărele și țevile de apă sunt mâncate încet de rugină.

Subsolul fortului Zverev (foto: tbsf.livejournal.com)

Totuși partea interesantă a fortului Zverev se află la subsolul acestuia, unde în anii '70, a izbcnit un foc puternic. Nu este vorba despre un foc obișnuit. În acest subsol se afla depozitată versiunea rusească de napalm, și luând foc aceasta a generat temperaturi de peste 2000oС, atât de cald încât a topit tavanul de cărămidă. Astfel cărămizile s-au scurs pur și simplu luând prin răcire forma unor stalactite. Ca rezultat subsolul are acum aspectul unei peșteri cu stalactite din cărămidă.

Sursa:
Fort Zverev

2011-10-29

Explorări poloneze în Albania

(foto: www.caverinfo.com)

Anul acesta, speologii polonezi au realizat două mici expediții speologice în Albania.Prima expediție a avut loc în luna iunie într-o echipă de cinci speologi. Tema expediției a fost explorarea zonei Maja Gjarperit, la est de satul Ceremit, Valbony, în căutare de noi peșteri. Zona nu mai fusese explorată până anul acest, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Pe durata celor cinci zile de explorare au fost găsite câteva cavități cu potențial dintre care s-a explorat avenul botezat AVLC17. Explorarea avenului s-a oprit la adâncimea de 60 de metri din lipsă de timp. Explorările vor continua anul viitor întrucât, avenul amintit și întreaga zonă sunt considerate ca având potențial.

A doua mini-expediție a avut loc în luna august și a avut ca scop continuarea explorărilor în avenul Shpella Sportive, începute anul trecut. Echipa, acum formată din 7 membri, a ajuns în valea Valbony pe data de 14 august iar o zi mai tarziu au instalat tabăra la aproximativ jumătate de oră de intrarea în aven. De-a lungul celor șase zile de explorări au fost descoperite două ramuri secundare măsurând - 47,5 și - 132,7 metri, iar ramura principală a fost explorată până la - 264,3 metri. Dezvoltarea avenului Sphella Sportive ajunge astfel la 683,1 metri. Rămân încă destule puțuri de explorat pentru expedițiile viitoare. La suprafață s-a continuat căutarea de noi cavități dar fără descoperiri semnificative. Cum explorarea avenului Shpella Sportive a captat întreaga atenție a speologilor, nu a mai rămas timp penru explorarea sistemului AVL81, care prezină la intrare un curent de aer mai puternic decât în cazul Shpella Sportive, deci și acest obiectiv rămâne pentru viitoar explorări.

Sursa:

Canionul de sare de la Praid

Întrebați ce este interesant în Praid, mulți vor povesti despre salina Praid și probabil despre ștrand. Din păcate, nu toți cei veniți la Praid pentru tratament vizitează și împrejurimile. Cei interesați de drumeții și de natură pot urma drumul ce pornește de la intrarea în salină, trece pe lângă ștrand și ne conduce, ajutați de indicațiile panourilor de pe traseu, până la intrarea în canionul de sare de la Praid.

Canionul de sare - vedere generală

Nu trebuie să vă așteptați la un canion impunător precum Marele Canion din SUA. Canionul de sare de la Praid este unul de dimensiuni modeste, atât ca lungime cât și în ceea ce privește adâncimea sa. El a fost săpat în Dealul Sării, partea superioară a celui mai mare corp diapiric din țară, de apele pârâului Corund.

Am vizitat anul acesta canionul și am fost plăcut impresionat de felul în care este amenajat și întreținut. La intrarea în traseul turistic ne-a întâmpinat un reprezentant al custodiei rezervației naturale din care face parte canionul. Se percepe o mică taxă de vizitare ce include ghidaj și pliante informative.

Intrarea în mina veche

Pornind în amonte, pe traseul marcat, întâlnim întâi intrarea în mina veche din care sarea era scoasă la suprafață cu ajutorul unui crivac acționat de patru perechi de cai. Acum crivacul original este expus la Muzeul Tehnic din București, iar un acoperiș recent instalat protejează intrarea în mină de acțiunea elementelor.

Izvor cu apă sărată

De pe versanții canionului, în mare parte acoperiți de vegetație, apar din loc în loc mici firicele de apă sărată ce depun pe rocile dimprejur cruste de sare în diferite forme de cristalizare.

Cristale de sare

În interiorul micilor cavități ce apar pe ici, pe colo putem vedea sarea într-o altă formă de precipiate. Sunt așa-numitele flori de conopidă.

Flori de conopidă

Nu lipsesc nici formele clasice de exocarst. Pe stâncile golașe de sare s-au format minunate lapiezuri. Apa de ploaie a săpat în roca solubilă canale înguste sculptând muchii ascuțite în sare.

Lapiezuri în sare
Lapiezuri în sare - detaliu

O potecă laterală ne conduce spre una din dolinele mari din Dealul Sării despre care, un panou, ne informează că s-ar numi fie dolina de sare, fie ponorul de sare (traduceri diferite în trei limbi). Ajunși pe fundul dolinei înțelegem de ce plăcuța informativă trilingvă nu se poate decide daca este vorba despre o dolină sau un ponor. Forma de pâlnie a dolinei în cauză conduce toată apa provenită din precipitații spre fundul acesteia unde se scurge în interiorul masivului de sare jucând, pe timpul ploii, rolul de ponor (în poza de mai jos se poate observa cavitatea de la baza stâncii prin care apa pătrunde în subteran). O parte din apa ce pătrunde aici în subteran revine la suprafață sub formă de izvoare, iar o altă parte ajunge în mină îngreunând exploatarea sării.

Ponor în sare

Pentru o descriere detaliată a canionului din punct de vedere geologic, floristic și faunistic recomand ca lectură site-ul Asociației ProSal, iar dacă mergeți vre-odată la Praid, speologi sau nu, merită să vizitați mica rezervație cu forme carstice în sare.

2011-10-28

Al XV-lea Simpozion Internațional de Vulcanospeologie 2012

Uniunea Internațională de Speologie (UIS) prin comisia pentru peșteri vulcanice anunță ce-l de-al 15-a Simpozion Internațional de Vulcanospeologie. Simpozionul va avea loc în perioada 15-22 martie 2012 în Amman, Iordania și este organizat de Universitatea Hashemite.

Contribuțiile participanțiilor sunt așteptate sub formă de rezumat până la data de 31 decembrie 2011 și în varianta completă până cel târziu pe 31 ianuarie 2012. Temele tratate trebuie să fie legate de peșteri vulcanice fie că este vorba despre subiecte ca geneza, microbiologia, sedimentologia sau arheologia acestui tip de peșteri. Lucrările trebuie să fie scrise în limba engleză, să se incadreze în limita de 4 pagini și vor fi prezentate în sesiuni de prezentări orale sau ca prezentări de tip poster.

Se vor organiza excursii, atât pe durata simpozionului cât și în perioada post-simpozion, în peșteri vulcanice și zone cu relief specific. Mai multe informații despre excursii și simpozion puteți găsi aici (prezentare power point cu informații despre simpozion).

Sursa:

Noi cercetări cu privire la sindromul nasului alb

Liliac afectat de sindromul nasului alb
(foto: Greg Turner / Pennsylvania Game Commission)
Noi cercetări par să confirme faptul că ciuperca Geomyces destructans este responsabilă de sindromul nasului alb (white-nose syndrome), boala ce a decimat coloniile de lilieci din America de nord [1].

Boala afectează coloniile de lilieci în timpul perioadei de hibernare, rata de mortalitate într-o colonie de hibernare fiind de până la 90%. În februarie 2006 a fost documentată pentru prima dată această boală. Prezența ciupercii G. destructans pe corpul tuturor liliecilor morți a sugerat că aceasta este cauza bolii, dar acest lucru nu a fost dovedit până acum.

Pentru a afla cum se răspândește ciuperca amintită, un grup de cercetători a colectat lilieci sănătoși (din specia Myotis lucifugus) din Wisconsin, departe de zona afectată de sindromul nasului alb. Au infectat apoi acești lilieci sănătoși prin administrarea directă a sporilor de G. destructans piele sau prin contactul cu lilieci infectați din New York. Până la sfârșitul perioadei experimentale (102 zile), ciuperca albă apăruse pe botul și aripile tuturor liliecilor infectați în mod direct și doar la 16 din cei 18 expuși prezenței indivizilor deja infectați.

Experimentul arată că sindromul poate fi transmis prin contactul dintre lilieci dar nu dovedește în mod diect că ca un liliac sănătos va muri odată infectat cu G. destructans. Rezultatele au arătat că ciuperca singură poate cauza leziunile specifice sindromului, indicând faptul că ciuperca este cauza morților asociate cu numele sindromului. Lucrarea ce prezintă pe larg metodele folosite și rezultatele cercetării a apărut ieri în revista Nature [2] și a generat deja un val de discuții pe forumul speologilor americani [3].

Surse:
[2] Jeffrey M. Lorch, Carol U. Meteyer, Melissa J. Behr, Justin G. Boyles, Paul M. Cryan, Alan C. Hicks, Anne E. Ballmann, Jeremy T. H. Coleman, David N. Redell, DeeAnn M. Reeder, David S. Blehert. Experimental infection of bats with Geomyces destructans causes white-nose syndrome. Nature, October 2011.

2011-10-27

Raportul celei de-a 5-a întâlniri Europene de Salvaspeo, Paklenica 2011


Între 15 și 18 septembrie, în Starigrad, Paklenica, Croația a avut loc cea de-a  5-a Întâlnire Europeană de Salvaspeo. Organizatorul întâlnirii din aces an a fost comisia de salvaspeo a serviciului de salvamont din Croația.

Subiectul principal al întâlnirii a fost "testarea tehnicilor și sistemelor folosite în salvaspeo", dar datorită interesului deosebit manifestat întâlnirea a tratat și subiecte medicale și referitoare la salvatorii scafandii. Au participat persoane din 12 țări: Slovenia, Bosnia și Herzegovina, Serbia, Muntenegru, Austria, România, Italia, Franța, Germania, Elveția, Marea Britanie și Croația.

După deschiderea oficială a evenimentului s-au organizat trei grupuri de lucru pe domenii: medical, tehnic și scufundări. Iată în continuare câteva cuvinte despre acțiunile celor trei grupuri.

Grupul tehnic

Grupul tehnic a efectuat teste asupra manevrelor utilizate la traversări pe tiroliană realizând măsurători cu ajutorul dinamometrelor aduse de participanți. Miercuri, 14 septembrie a fost testată tensionarea tirolienei pentru diferite lungimi între 10 și 30 metri. Tensionarea a fost realizată folosind coborâtor stop și nod semicabestan. Joi, 15 septembrie s-au testat diferite situații pe tiroliană:
  • transportul tărgii pe tiroliană
  • cedarea unui amaraj în timp ce victima se află la mijlocul tirolienei
  • ruperea corzii principale în timp ce targa se află la mijlocul tirolienei
  • ridicarea tărgii pe tiroliană folosind metoda contragreutății
Vineri au fost prezentate rezultatele preliminarii obținute în urma testelor. Prezentarea susținută poate fi văzută aici.

Grupul medical

Din grupul medical au făcut parte 17 salvatori, doctori și paramedici din 9 țări europene. Nevoia cooperării în această direcție a apărut în cadrul întâlnirii din Austria de anul trecut. Subiectele tratate anul acesta au fost: tratarea traumelor în subteran, indicații pentru utilizarea anumitor terapii cum ar fii antibioticele, analgezicele, profilaxia, etc. S-a pus accent pe ideea asigurării asistenței medicale care să permită persoanei rănite să iasă din subteran prin propriile forțe reducând astfel riscul unor accidente secundare, facilitând salvarea rapidăși rezolvând probleme precum nevoia lărgirii unor pasaje strâmte.

Problemele au fost prezentate sub formă de workshopuri la finalul cărora s-au formulat seturi de concluzii. S-a discutat și despre nevoia colaborărilor pe plan internațional în cazul unor incidente deosebite. La final participanții și-au arătat dorința pentru viitoare întâlniri de acest gen fiind propunsă o următoare întâlnire în Franța având ca subiect medicina în scufundările în peșteră.

Grupul de scufundări

Acest grup a fost format din salvaspeologi scafandrii din Italia, Franța și Croația. În urma discuțiilor purtate s-a ajuns la concluzia că este nevoie de legături mai strânse între persoanele din Europa care au cunoștiințe în acest tip de salvări pentru colaborare în cazul unor incidente dificil de rezolvat. Această întâlnire din Paklenica pare să fie prima care pune bazele unei organizări a salvaspeologilor scafandrii din Europa și a avut ca rezultat definirea unui set de acțiuni ce trebuie întreprinse în toate țările europene.

Participanții la acest grup de lucru au avut ocazia să realizeze și scufundări împreună făcând schimb de experiență în utilizarea deferitelor tehnici. Echipa din Italia și-a prezentat camera de depresurizare mobilă intrată în funcțiune de un an. Tot italienii au prezentat cartea Soccorso Speleosubaqua ce va fi publicată în curând și în limba engleză, aceasta fiind prima carte care tratează subiectul salvări în peșteri scufundate.

Duminică, 18 septembrie au avut loc, pentru toți participanții, două prezentări despre sisteme de comunicare în peșteră.

Sursa:

O nouă specie de liliac are nări deosebite

Murina walstoni (foto: Julie Larsen Maher/Wildlife Conservation Society)
O nouă specie de liliac a intrat în catalogul regnului animal. Este vorba despre liliacul cu nas tubular al lui Walston, botezat după cercetătorul Joe Walston, care lucrează în sud-estul Asiei pentru protecția liliecilor și a altor animale. După cum sugerează și numele, liliacul deține un nas neobișnuit cu nări deosebite [1].

Această specie nouă, Murina walstoni, are ca reprezentanți lilieci mici cu blana maronie și albă și provine din pădurile protejate Veun Sai din nord-estul Cambodgiei. Cercetările realizate împreună cu cercetătorii Csorba Gabor, Nguyen Truong Son, Ith Saveng și Neil Furey au fost descrise într-un articol publicat în Journal of Mammalogy [2].

Surse:
[2] Gabor Csorba, Nguyen Truong Son, Ith Saveng, and Neil M. Furey (2011) Revealing cryptic bat diversity: three new Murina and redescription of M. tubinaris from Southeast Asia. Journal of Mammalogy: August 2011, Vol. 92, No. 4, pp. 891-904.

2011-10-26

Primul virus de tip Ebola, nativ în Europa, purtat de lilieci din Spania

Virusul Ebola

Un virus similar virusului Ebola a fost descoperit în Europa pentru prima dată. Un grup de cercetători au găsit virusul Lloviu virus - un filovirus întâlnit în mod obișnuit în Africa de est și filipine - în lilieci ce trăiesc în peșteri din nordul Spainiei [1].

Într-un articol publicat în jurnalul PLOS Pathogens [2] cercetătorii spun că filovirusurile sunt printre cele mai mortale la om și că studiul lor arată cum virusul descoperit se dezvoltă și este răspândit. Prezența acestui nou filovirus în Spania este ciudată pentru că apare departe de zona în care a fost raportată prezența unor astfel de virusuri.

Au fost analizate mostre din plămânii, ficatul, splina, gâtul și creierul a 34 lilieci găsiți morți în peșteri. Studiul a fost inițiat după ce s-a observat un număr mare de morți în rândul liliecilor din specia Miniopterus schreibersii, din Franța, Spania și Portugalia fără a fi găsită o explicație pentru acest fenomen.

Virusul descoperit poartă numele peșterii din care au fost colectați liliecii morți - Cueva del Lloviu. Acesta a fost comparat cu genomul altor filovirusuri cunoscute și s-a constatat că este un virus înrudit cu virusurile Ebola. Se presupune că virusul Lloviu a evoluat pornind de la un trunchi comun cu virusurile Ebola de acum 68000 ani.

Cercetările au fost efectuate de Centrul pentru Infecții și Imunitate din cadrul Mailman School of Public Health, Columbia University împreună cu Instituto de Salud Carlos III din Spania și Roche Life Sciences. Au mai contribuit de asemenea: Centro de Investigación Príncipe Felipe, Grupo Asturiano para el Estudio y Conservación de los Murciélagos, Consejo Superior de Investigaciones Científicas și Complutense University din Spania.

Surse:

[2] Ana Negredo, Gustavo Palacios, Sonia Vázquez-Morón, Félix González, Hernán Dopazo, Francisca Molero, Javier Juste, Juan Quetglas, Nazir Savji, Maria de la Cruz Martínez, Jesus Enrique Herrera, Manuel Pizarro, Stephen K. Hutchison, Juan E. Echevarría, W. Ian Lipkin, Antonio Tenorio. Discovery of an Ebolavirus-Like Filovirus in Europe. PLoS Pathogens 7(10), 2011.


Tură de inițiere în speologie organizată de C.S. Politehnica

Marți, 1 noiembrie 2011, cu începere de la orele 20:00, Clubul de Speologie Politehnica îi invită pe toți cei interesați de speologie la o seară de proiecții foto și video. Locația evenimentului este Facultatea de Electronică, str. Barițiu 26-28, amfiteatrul D21, corp nou.

Cu această ocazie doritorii se vor putea înscrie gratuit pentru tura de inițiere organizată de C.S. Politehnica într-una din peșterile Munților Apuseni.

Sursa:

2011-10-25

Spéléo Magazine nr. 75

A apărut numărul 75 al revistei franțuzești Spéléo Magazine ce poate fi cumpărată la prețul de 8 euro.

Sumarul revistei
Infos
Lot : pertes de Thémines
Doubs : gouffre Jardel
Première
Ariège : réseau de la Pique (–620 m)
Gard : grotte de l’Homme Mort
Gard : grotte Marise
Classique
Des grimpeurs au gouffre Berger
Première
Alpes-de-Haute-Provence : grotte des Chamois
TGT
Deux-Sèvres : traversée de Saint-Christophe-de-Roc
Deux-Sèvres : rivière souterraine de Champdeniers
Karsto
Charente : un karst qui a du « coffre » !
Secours
Nouvelle civière, nouveau STEF
Récit
Chronique d’une jonction schisteuse
Actualités
Hérault : la photographie souterraine à l’honneur
Canyon
Hautes-Alpes : canyon du Ga
Concours
Emanuele Citterio

Sursa:
Spéléo Magazine 75

Poze de la concertul din Peștera Românești 2011

Au apărut online și poze de la organizatorii speoconcertului.

Peștera Românești după montarea reflectoarelor

Primarul comunei Tomești, Constantin Lupu, Viorel Lascu și Ioan Gârboni
Se cântă Aram Haciaturian
Soprana So-Yung Yu

Mai multe poze de la concertul din Peștera Românești găsiți pe site-ul A.S. Speotimis.

2011-10-24

Filmări de la concertul din Peștera Românești, ediția 2011

Ieri a avut loc deja renumitul concert anual din Peștera Românești. Vremea nehotărâtă nu i-a speriat pe spectatori și nici pe organizatori. A fost lume multă, iar materialele video înregistrate la concert au și apărut. Pentru cei care nu au reușit să ajungă prezentăm secvențe filmate la concert.

Versiunea completă partea 1:


Versiunea completă partea 2:


Johan Strauss - Schmieder Polka (Polca fierarului), solist: Adrian Sanmartinean


Andrew Lloyd Webber - The Phantom of the Opera (Fantoma de la operă)


Vizionare/audiție plăcută.

Liliecii ar putea fi de folos in găsirea unui tratament pentru bolnavii de Parkinson

(foto: Michael & Patricia Fogden/Corbis)

Liliecii emit sunete la fercvențe inalte folosind ecolocația pentru a naviga prin intuneric. La fel ca oamenii, liliecii iși ajustează constant tonul vocii in medii zgomotoase pentru a se putea auzi in zone aglomerate.

Abilitatea aceasta de a “ridica vocea” este pierdută treptat in cazul oamenilor ce suferă de boala Parkinson, iar cercetătorii nu au reușit incă să definească terapii eficiente care să-i ajute pe pacienți să-și imbunătățească abilitățile de comunicare.

Un studiu publicat recent in Journal of Experimental Biology prezintă felul in care vocea este controlată de creier in cazul liliecilor. Liliecii au fost aleși ca subiect al cercetărilor pentru că sunt considerate cele mai gălăgioase și cele mai vocale animale de pe planetă. Celelalte animale, precum pisicile și cainii, comunică prin sunete simple inflexibile și nu au un control prea bun asupra propriilor voci.

In cadrul cercetărilor au fost colectați lilieci pentru ca mai apoi vocile lor să fie inregistrate atat in medii zgomotoase cat și  in lipsa zgomotelor. S-a observat astfel că liliecii isi pot modifica tonul vocii in funcție de zgomotele din mediul inconjurător. Mai apoi liliecilor li s-a inoculat doze mici de MPTP (1-metil-4 fenilpiridina) ce cauzează o stare temporară similară celor ce suferă de boala Parkinson. Ca urmare liliecii au pierdut abilitatea de a-și regla intensitatea vocii. Totuși, spre deosebire de oameni, liliecii și-au recăpătat abilitățile după o săptămană.

Cercetătorii speră să găsească indicii despre felul in care funcționează creierul uman prin studierea felului in care creierul liliecilor le controlează vocea ducand la gasirea unor tratamente pentru dificultățile int^ampinate de bolnavii de Parkinson.

Sursa:

2011-10-23

O doza de drăgălășenie

O vulpe zburătoare dintr-un centru pentru animale sălbatice se hrănește cu suc de fructe.


Sursa:
Herald Sun

Imagini de la concertul din Peștera Românești ediția 2010

Pentru că astăzi are loc concertul din Peștera Românești, iată secvențe din concertul de anul trecut.


Fanfara Big Band


Cvartetul Venus

2011-10-22

Cum afectează turbinele eoliene liliecii



Se pare că pentru fiecare raport care laudă turbinele de vânt pentru oferirea unei alternative pentru energia bazată pe carbon, există un alt raport despre rolul pe care aceste structuri imense îl au în moartea unor animale zburătoare precum păsări și lilieci. Deși numeroase studii au încercat să cuantifice impactul turbinelor asupra populaților de animale sălbatice prin numărarea carcaselor găsite la fermele eoliene, este încă un mister modul în care au murit în primul rând. S-au izbit de vreo parte a turbinei, au suferit de ”baro-trauma” ca urmare a diferențelor de presiune cauzate de mișcarea rapidă a paletelor, sau amândouă?

O echipă multidisciplinară de colaboratori au încercat să răspundă la această întrebare complexă prin efectuarea unor examinări veterinare amănunțite asupra carcaselor de lilieci colectate la Forward Energy Center, în sud-estul Wisconsin-ului, SUA. Cercetătorii de la Universitatea din Wisconsin-Madison, Universitatea din New Mexico, Departamentul de sănătate al statului New York și Laboratorul de Diagnostic Veterinar din Wisconsin, au găsit 41 de lilieci morți sub 29 de turbine de 1,5 MWatt. Pe lângă adunarea de informații demografice de bază despre animalele afectate, cercetătorii au supus fiecare liliac la o varietate de teste, printre care radiografii, necropsii și analize histologice. Ei au căutat urme de coliziune (leziuni și oase rupte), precum și răni provocate de baro-trauma (hernii, hemoragii și sânge în urechi).

Majoritatea liliecilor morți erau din speciile Lasiurus cinereus (41%) si Lasionycteris noctavigens (29%). S-au mai găsit Lasiurus borealis (15%), Eptesicus fuscus (10%) și Myotis lucifugus (5%). Multe (49%) erau femele, deși la un număr mare nu s-a putut identifica sexul. Prin inspectarea gradului de fuziune a oaselor și a dezvoltării gonadei, s-a determinat că toți liliecii afectați erau adulți.

Aproape 3/4 dintre lilieci aveau cel puțin un os rupt, iar unul avea 6 oase rupte. Cele mai comune răni erau fracturi ale oaselor aripilor; multe dintre acestea erau ”mărunțite” - oasele fuseseră zdrobite în multe bucăți. Alte părți ale corpului rupte includ craniul, omoplații, vertebrele lombare, coastele/sternul și pelvisul. Traumatismele interne erau des întâlnite, și includeau hernii, leziuni și hemoragii pulmonare. În plus, peste 1/3 dintre animale aveau hemoragii în și pe lângă urechea internă, iar unul avea membrana timpanului ruptă.

Cumulativ, aceste răni indică faptul că liliecii sunt afectați atât de turbine, cât și de condițiile atmosferice extreme create de paletele care se învârt. Locația anatomică a majorității rănilor sugerează că animalele au fost lovite fie de sus, de către paletele care coborau, fie de dedesubt, în timp ce acestea coborau; în alte cuvinte, animalele nu au izbit frontal de mașinării. Deși s-ar putea ca loviturile să fi precedat evenimentele baro-traumatice, rănind animalele și împiedicându-le să zboare din zona cu condiții de presiune inconfortabile pe lângă marginile paletelor, este de asemenea posibil ca liliecii să fi fost afectați de baro-trauma mai întâi, iar afectarea urechii interne să afecteze navigația, ducând la coliziune. În mod interesant, un experiment în care s-au aruncat lilieci nevătămați de la o înălțime de 91,44 m din vârful unei turbine arată că majoritatea liliecilor ar putea probabil supraviețui unei asemenea căderi fără multe răni. Această descoperire sprijină ipoteza conform căreia efectul combinat al dezorientării și rănirii face turbinele atât de periculoase pentru lilieci.

În timpul unor studii anterioare, s-a observat că liliecii supraviețuiau impactului inițial cu turbina, înainte de a se retrage altundeva, probabil pentru a muri. Aceasta înseamnă că mortalitatea liliecilor în parcurile eoliene este subestimată. În prezent există numai 2 tactici pentru prevenirea venirii liliecilor prea aproape de turbine: descurajări acustice și reducerea vitezei cu care se învârt paletele. Sperăm că metode adiționale vor fi dezvoltate în viitor pentru a preveni rănirea și moartea nu numai a liliecilor, ci a tuturor animalelor înaripate.

Documentar: În adâncuri speologia



În cadrul unei emisiuni Atunci și acum, difuzate la TVR1 s-a tratat și subiectul speologiei. Emisiunea de față i-a avut ca invitați pe: Cristian Lascu, redactor-șef National Geographic România, Mihai Baciu, Grupul de Explorări Subacvatice și Speologice, Ioan Povară, director Institutul de Speologie "Emil Racoviță", Cristian Goran, director adjunct Institutul de Speologie "Emil Racoviță", Radu Dumitru, președinte Asociația Speologică "Focul Viu", Viorel Lascu, președinte Federația Română de Speologie. Un reportaj de Cristina Madgearu, producător TV Cristina Țilică.

2011-10-21

Rușii vor să construiască o bază pe lună în tuburi de lavă

Un puț pe Lună (foto: NASA/GSFC/Arizona State University)

Descoperirea tuburilor de lavă de pe Lună ar putea asigura un adăpost natural pentru o primă colonie lunară. Cercetătorii suspectează de mult că trecutul vulcanic al Lunii a lăsat în ca moștenire o rețea subterană de tuburi de lavă, iar imagini realizate în anul 2008 de naveta spațială japoneză Kaguya au arătat că există și posibile intrări în aceste rețele.

Rușii de la centrul Star City unde sunt antrenați cosmonauții plănuiesc să utilizeze corturi gonflabile pentru a "sigila" tuburile de lavă izolându-le de atmosfera exterioară. Conform estimărilor făcute de aceștia, primele astfel de colonii pe Lună ar putea să fie construite până în anul 2030.

În timp ce majoritatea agențiilor spațiale se gândesc unde să lanseze misiuni la depărtare mai mare de Pământ, incluzânf și expedițiile pe asteroizi și pe Marte , Agenția Spațială Europeană (ESA) au în colimator și Luna.

Sursa:

Speleo-TV


Într-un mesaj transmis recent de către Federația Speologică Europeană (FSE) se arată intenția de a realiza primul canal TV european dedicat speologiei, care se va numi Speleo-TV. Proiectul va fi bazat pe site-uriprofesionale de televiziune prin internet și va permite speologilor europeni să vizioneze sau să difuzeze imagini, filme sau slideshow-uri. Pentru realizarea acestui proiect, adunarea generală FSE a decis crearea unei echipe Speleo-TV care va avea diverse sarcini printre care:
  • identificarea celor mai potrivite site-uri web-TV
  • designul cartei grafice a Speleo-TV
  • construirea unei arhitecturi intuitive și multilingve
  • programarea paginilor Web-TV
  • realizarea regulilor pentru admiterea filmelor
  • informarea speologilor europeni într-un mod "dinamic"
  • gestionarea recepției imaginilor downloadate
  • postarea online a imaginilor într-un mod estetic și prietenos
  • organizarea de evenimente precum festivalul EuroSpeleo Image’In
  • motivarea unor regizori speologi faimoși pentru ca aceștia să-și trimită filmele
  • administrarea schimbului de informații ca membrii ai consiliului
Grupul Speleo-TV va funcționa printr-un mailing-list FSE în limba engleză. Cei interesați să facă parte din această echipă poate trimite un e-mail la adresa speleo-tv@eurospeleo.org cu următoarele informații: date de contact, sarcinile de care s-ar putea ocupa, idei. Aceeași adresă de e-mai poate fi folosită pentru orice întrebări referitoare la subiect.

Sursa:

2011-10-20

Ice-Caves of France and Switzerland gratuit online

Este vorba despre cartea Ice-Caves of France and Switzerland scrisă de George Forrest Browne. Cartea a apărut în anul 1865 și a fost tipărită de Longmans, Green and Co. la Londra.

Cartea a fost scrisă într-un moment în care explorările de acest gen erau încă la început. La vremea respectivă se știa puțin despre peșterile de gheață, iar autorul, înarmat cu aceste cunoștiințe limitate a pornit în explorarea unor peșteri a căror existență era cunoscută. În paginile volumului se regăsesc atât secvențe narative ce descriu aventurile trăite de autor în explorările sale cât și informații științifice despre fenomene observate de autor.

Puteți accesa conținutul cărții pe site-ul Project Guttenberg, un site ce oferă o sumedenie de cărți gratuite în format electronic din diverse domenii. Cartea de față poate fi accesată într-o gamă variată de formate printre care HTML, Kindle, Plucker și altele.

Cuprinsul cărții
Capitolul I. THE GLACIÈRE OF LA GENOLLIÈRE, IN THE JURA
Capitolul II. THE GLACIÈRE OF S. GEORGES, IN THE JURA
Capitolul III. THE LOWER GLACIÈRE OF THE PRÉ DE S. LIVRES, IN THE JURA
Capitolul IV. THE UPPER GLACIÈRE OF THE PRÉ DE S. LIVRES
Capitolul V. THE GLACIÈRE OF GRÂCE-DIEU, OR LA BAUME, NEAR BESANÇON, IN THE VOSGIAN JURA
Capitolul VI. BESANÇON AND DÔLE
Capitolul VII. THE GLACIÈRE OF MONTHÉZY, IN THE VAL DE TRAVERS
Capitolul VIII. THE GLACIÈRE AND NEIGIÈRE OF ARC-SOUS-CICON
Capitolul IX. THE SCHAFLOCH, OR TROU-AUX-MOUTONS, NEAR THE LAKE OF THUN
Capitolul X. THE GLACIÈRE OF GRAND ANU, NEAR ANNECY
Capitolul XI. THE GLACIÈRE OF CHAPPET-SUR-VILLAZ, NEAR ANNECY
Capitolul XII. THE GLACIÈRES OF THE BREZON, AND THE VALLEY OF REPOSOIR
Capitolul XIII. LA BORNA DE LA GLACE, IN THE DUCHY OF AOSTA
Capitolul XIV. THE GLACIÈRE OF FONDEURLE, IN DAUPHINÉ
Capitolul XV.OTHER ICE-CAVES:
-  THE CAVE OF SCELICZE, IN HUNGARY
-  THE CAVE OF YEERMALIK, IN KOONDOOZ
-  THE SURTSHELLIR, IN ICELAND
-  THE GYPSUM CAVE OF ILLETZKAYA ZASTCHITA, ORENBURG
-  THE ICE-CAVERN ON THE PEAK OF TENERIFFE
Capitolul XVI. BRIEF NOTICES OF VARIOUS ICE-CAVES
Capitolul XVII. HISTORY OF THEORIES RESPECTING THE CAUSES OF SUBTERRANEAN ICE
Capitolul XVIII. ON THE PRISMATIC STRUCTURE OF THE ICE IN GLACIÈRES
Capitolul XIX. ON THE MEAN TEMPERATURE OF THE REGIONS IN WHICH SOME OF THE GLACIÈRES OCCUR

Sursa:

Studiul genetic al milipedelor din peșteri scoate la iveală populații izolate și vechi divergențe între specii

Miliped din genul Tetracion (foto: Alan Cressler)
Publicația International Journal of Myriapodology a publicat recent un studiu genetic al populațiilor de miliede ce trăiesc în peșteri. Studiul scoate în evidență o problemă importantă în conservarea biodiversității și anume faptul că pentru multe specii peșterile sunt ca niște insule care găzduiesc populații izolate și distincte din punct de vedere genetic [1].

Sudul platoului Cumberland din Tennessee și Alabama, SUA este cunoscut pentru densitatea mare a peșterilor ce îl brăzdează. Pe lângă asta, zona este cunoscută și pentru biodiversitatea deosebită a peșterilor din regiune fiind cea mai bogată din America de Nord. Milipedele din genul Tetracion sunt răspândite de-a lungul acestui punct cald al biodiversității. Aceste milipede, ce pot atinge lungimi de până la 8 centimetri, sunt necrofagi comuni în comunitățile cavernicole. Ca multe animale ce trăiesc în peșteri, milipedele fin genul Tetracionau pigmentație redusă și ochi nefuncționali.

Autorii lucrării [2] au utilizat tehnici genetice pentru a compara populațiile și speciile de milipede Tetracion. Au descoperit astfel că populațiile de Tetracion sunt în general izolate una de alta. Mai mult decât atât, divergența între speciile de Tetracion este mare, sugerând faptul că membrii genului au apucat căi diferite în evoluție cu câteva milioane de ani în urmă.

Surse:
[2] Stephanie Loria, Kirk Zigler, Julian Lewis. Molecular phylogeography of the troglobiotic millipede Tetracion Hoffman, 1956 (Diplopoda, Callipodida, Abacionidae). International Journal of Myriapodology, vol. 5, pp. 35--48, 2011.

2011-10-19

Proiectul Majagua Cantera – Cuba 2012

Regiunea Vinales (Foto: Yahoo Maps)

În perioada 1 februarie – 19 martie 2012, 4 grupe de speologi vor explora, topografia și fotografia rețeaua subterană ”Majagua Cantera”, situată în regiunea Vinales din vestul insulei Cuba.

Grupele vor fi formate din europeni, latino-americani și cubanezi. Fiecare grupă va sta aproximativ 15 zile (inclusiv călătoria din Havana până în Vinales).

Organizarea echipelor va începe la coborârea din avion. Cazarea în noaptea sosirii va fi la sediul SEC (Sociedad Espeleologica of Cuba), iar călătoria se va face cu autobuzul până în Vinales. Șoferul și autobuzul vor fi puse la dispoziție de către Ministerul Cubanez al Mediului, doar costul carburantului trebuind a fi acoperit de către participanți.

Cazarea pe perioada expediției se va face în corturi, iar mesele vor fi furnizate de către săteni.

Pentru a putea participa, speologii trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
·           Să fie independenți pe coardă
·           Să aibe competențe de topografie (măsurători, desen la scară)
·           Dacă nu au asemenea competențe, să îi asiste pe topografi
·           Să poată urma câteva reguli de conviețuire

Topografierea va fi supravegheată de către Daniel Chailloux și Esteban Grau și se va face cu "Distox" și "Auriga".

Costul pentru expediția de 15 zile, cu toate incluse, mai puțin biletul de avion, este estimat la 250-300 euro de persoană.

Un speolog scafandru moare în peștera australiană Tank

Peștera Tank din regiunea Mount Gambier, sudul Australiei (foto: Jill Heinerth, IntoThePlanet.com)

Un scafandru speolog a murit duminică în timpul unei scufundări în peștera Tank din sud-estul Australiei. Moartea s-a, a doua de acest an în aceeași peșteră și a treia în ultimii doi ani, a survenit pe drumul spre suprafață. Partenerul său de scufundare s-a întors să vadă de ce nu apare la suprafață găsindu-i trupul neînsuflețit la doar 50 de meteri de intrare.

Bărbatul de 40 de ani și partenerul său aveau o experiență de peste 10 ani în scufundarea în peșteri deținând cel mai înalt nivel de certificare emis de Asociația Scafandrilor de Peșteră din Australia. Ambi scafandri vizitaseră peștera Tank și cu alte ocazii și o cunoșteau destul de bine. Nu se știe încă de ce scafandrul nu a mai reușit să iasă la suprafață.

Anul acesta, în luna februarie, aceeași peșteră a luat tribut viața unei femei scafandru. Agnes Milowka era și ea un scafandru cu experiență fiind dublura cascadoare a protagonistelor filmului Sanctum în secvențele subacvatice.

Sursa:

2011-10-18

Număr special al jurnalului Geomorphology Vol 134 (1-2) dedicat carstului

Numărul din 1 noiembrie 2011 al jurnalului Geomorphology publicat de Elsevier va fi dedicat carstului fiind editat de Jo De Waele, Francisco Gutiérrez, Mario Parise și Lukas Plan. Volumul 134 No 1-2 al jurnalului este publicat cu tema Geomorphology and Natural Hazards in Karst Areas și poate fi accesat deja online (bineînțeles dacă aveți abonamentul corespunzător pentru aplicația ScienceDirect). 


Iată în continuare o lisă cu articolele ce pot fi găsite în acest număr al jurnalului:
  1. Jo De Waele, Francisco Gutiérrez, Mario Parise, Lukas Plan. Geomorphology and natural hazards in karst areas: A review
  2. Arthur N. Palmer. Distinction between epigenic and hypogenic maze caves
  3. Franci Gabrovšek, Uroš Stepišnik. On the formation of collapse dolines: A modelling perspective
  4. Jelena Ćalić. Karstic uvala revisited: Toward a redefinition of the term
  5. Jose-Maria Calaforra, Jo De Waele. New peculiar cave ceiling forms from Carlsbad Caverns (New Mexico, USA): The zenithal ceiling tube-holes
  6. Leonardo Piccini. Speleogenesis in highly geodynamic contexts: The quaternary evolution of Monte Corchia multi-level karst system (Alpi Apuane, Italy)
  7. Thomas Wagner, Harald Fritz, Kurt Stüwe, Othmar Nestroy, Helena Rodnight, John Hellstrom, Ralf Benischke. Correlations of cave levels, stream terraces and planation surfaces along the River Mur—Timing of landscape evolution along the eastern margin of the Alps
  8. Andrew R. Farrant, Peter L. Smart. Role of sediment in speleogenesis; sedimentation and paragenesis
  9. Daniel Corrêa, Augusto S. Auler, Xianfeng Wang, R. Lawrence Edwards, Hai Cheng. Geomorphology and genesis of the remarkable Araras Ridge tufa deposit, Western Brazil
  10. Amos Frumkin, Michael Ezersky, Abdallah Al-Zoubi, Emad Akkawi, Abdel-Rahman Abueladas. The Dead Sea sinkhole hazard: Geophysical assessment of salt dissolution and collapse
  11. Anthony H. Cooper, Andrew R. Farrant, Simon J. Price. The use of karst geomorphology for planning, hazard avoidance and development in Great Britain
  12. M. Parise, P. Lollino. A preliminary analysis of failure mechanisms in karst and man-made underground caves in Southern Italy
  13. Francisco Gutiérrez, Jorge Pedro Galve, Pedro Lucha, Carmen Castañeda, Jaime Bonachea, Jesús Guerrero. Integrating geomorphological mapping, trenching, InSAR and GPR for the identification and characterization of sinkholes: A review and application in the mantled evaporite karst of the Ebro Valley (NE Spain)
  14. Jorge P. Galve, Juan Remondo, Francisco Gutiérrez. Improving sinkhole hazard models incorporating magnitude–frequency relationships and nearest neighbor analysis

Un liliac drept suvenir

Un liliac ferecat în rășină își așteaptă proprietarul

Fiind în vizită la castelul Bran, am intrat și eu ca tot turistul în magazinul de suveniruri. Aici, prin sumedenia de articole ce-l întruchipează într-un fel sau altul pe Dracula se afla și specimenul din poza de mai sus. Și unde altundeva s-ar vinde mai bine un liliac prins într-un bloc de rășină decât în țara vampirilor.

Mă întrebam oare de unde și în ce fel a fost colectat sărmanul liliac ce-și așteaptă acum tăcut cumpărătorul în vitrină. După o scurtă căutare, google ne arată că astfel de produse sunt comercializate și prin alte părți fie ca specimene educaționale fie ca element decorativ pentru pus în vitrină.

Specimen educațional în rășină de vânzare pe alibaba.com

Și altul de pe svpply.com

Exemplele ar putea să continue. Sunt curios însă la ce scară (ca număr de exemplare) se fabrică aceste exponate. Dacă este să ne luăm după prezența acestor produse pe alibaba.com am putea zice că sunt produse în număr destul de mare...

2011-10-17

Programul Concertului simfonic din Peștera Românești, ediția 2011

Afișul concertului din Peștera Românești 2011
După cum deja știți concertul de anul acesta din Peștera Românești va avea loc pe data de 23 octombrie cu începere de la orele 13:00. Ziua concertului se apropie și iată că au apărut și primele informații despre programul din acest an.

Duminică în Peștera Românești va fi din nou prezentă orchestra Filarmonicii Banatul din Timișoara condusă de dirijorul Radu Popa. Aceștia îi vor acompania pe soliștii: Soyung Yu (soprană din Coreea de Sud), Cătălina Costin (vioară) și Cosmin Rafael Balean (duduk).

Vor fi interpretate lucrări de Wolfgang Amadeus Mozart, Andrew Lloyd Webber, James Last, Johann Strauss, Aram Khachaturian, Charlie Chaplin, Radu Popa precum și altele.

Audiție plăcută!

Sursa:

Prima Conferință a Peșterilor Turistice din România în octombrie la Râșnov

În perioada 19-21 octombrie 2011 va avea loc la Râșnov prima Conferință a Peșterilor Turistice din România. Conferința este organizată de Asociația Peșterilor Turistice din România (ROSCAVE).

Taxa de participare la conferință este de 250 de lei și include mesele (19.10: cină; 20.10: mic dejun, prânz, cina festivă ;21.10: mic dejun), vizită la Cetatea Râșnov, Peștera Valea Cetății, concert în Peștera Valea Cetății și mapa cu materiale suport. Cazarea nu este inclusă în taxa de participare.


Programul conferinței

Miercuri, 19 octombrie 2011
  • 17:00-19:00 – Înregistrarea participanților
  • 19:30-20:30 – Cină
Joi, 20 octombrie 2011
  • 8:00-9:30 – Mic dejun
  • 10:00-10:30 – Deschiderea oficială a conferinței, Cuvântul Ministrului MMP, al Presedintelui ROSCAVE, al partenerilor delegați (Deschiderea oficială va fi la intrarea în Peștera Valea Cetății)
  • 10:30-11:00– Vizitarea Peșterii turistice Valea Cetății
  • 11:00-11 :40 – Concert în Peștera Valea Cetății susținut de Academic Clarinet Cvintet
  • 11:50-12:10 – ,,Peșteri dincolo de timp’’ (Proiecție de imagini inedite – Cristian LASCU)
  • 12:30-14:30 – Prânz
  • 14:30-16:00 – Contextul legislativ privind peșterile turistice din România și Uniunea Europeană. Ce avem și ce ne dorim. (moderator Viorel Traian LASCU)
  • 16:00-16:15 – Pauză de cafea/ceai
  • 16:15-17:00 –Modalități de amenajare turistică a peșterilor: abordare modernă și prietenoasă mediului. Prezentare ROSCAVE și ISCA . (Moderator Moise IAGĂR)
  • 17:00-18 :00 – Vizitarea Cetății Râșnovului. Prezentarea strategiei turistice a Râșnovului (moderator dl. Primar al orașului Râșnov, Adrian VESTEA)
  • 20:00 – Seară festivă
Vineri, 21 octombrie 2011
  • 8:00-9:30 – Mic dejun
  • 10:00-11:00 – Concluzii (moderator Viorel Traian LASCU)
  • 11:00-11:30 – Adunarea Generală a Asociației Peșterilor Turistice din România. Închiderea conferinței. (moderator Moise IAGĂR - Președintele ROSCAVE).

2011-10-16

Întâlnirea speologilor scafandri din România

Izbucul Tăuz (foto: Christian Ciubotărescu)

În perioada 7-9 octombrie 2011 a avut loc o întâlnire a speologilor scafandri din România. Întâlnirea a fost organizată de echipa Speosub și a fost găzduită de cabana Tăuz, în apropierea comunei Gârda de sus, județul Alba. O astfel de întâlnire cu un număr mare de participanți din rândul scafandrilor speologi nu a mai avut loc în țara noastră de mai bine de 25 de ani.

Întâlnirea nu a avut ca scop doar crearea unui cadru pentru discuții astfel că s-au realizat o serie de scufundări în izbucurile din zonă. Dintre rezultatele scufundărilor amintim: înlocuirea firului ghid în izbucul Tăuz pentru primul sifon, reatingerea terminusului din 2009 și prospectare în peștera Gura Apei, a fost plonjat izbucul Coliba Ghiobului (fără a fi depășit), s-a inspectat starea firului ghid din Cotețul Dobreștilor până la adâncimea de 47 de metri.

Seara a fost folosită pentru discuții și schimburi de experiență abordându-se subiecte variate, de la aparatele cu circuit închis până la promovarea speologiei subacvatice în România.

La întâlnire au participat speologi scafandri din București, Hunedoara și Cluj, dar și invitați speciali din rândul speologilor ne-scufundători.

Sursa:

International Conference on Subterranean Biology 2012


Cea de-a 21-a ediție a International Conference on Subterranean Biology (ICSB) ce are loc bienial. În 2012 conferința va fi găzduită de Facultatea de Științe din cadrul Universității P.J. Šafárik, Košice, Slovacia și se va desfășura în perioada 2-7 septembrie.

Tema centrală a viitoarei conferințe va fi “Subterranean realm - fragile ecosystems and unique biodiversity: towards new concepts” (Tărâmul subteran - ecosisteme fragile și biodiverstitate unică). Se pot înscrie pentru recenzie articole pe următoarele teme:
  1. Subterranean Biodiversity (Biodiversitate subterană)
  2. Adaptation, Development, Physiology and Behaviour (Adaptare, dezvoltare, psihologie și comportament)
  3. Phylogeography, Phylogeny and Evolution (Filogeografie, filogenie și evoluție)
  4. Microbiology and Geomicrobiology and Sedimentology (Microbiologie, geomicrobiologie și sedimentologie )
  5. Population and Community Ecology of Subterranean Organisms (Ecologia populațiilor și comunităților de organisme subterane)
  6. Subterranean Ecosystems (Ecosisteme subterane)
  7. Conservation of Subterranean Life (Conservarea vieții subterane)
Date importante:
  • ianuarie 2012: Deschiderea înscrierilor
  • 30th April 2012: Deadline înregistrare la preț redus
  • 30th May 2012: Deadline înscriere rezumate
  • 2nd September 2012: Înregistrare și recepție de bun venit
  • 3rd September 2012: Începutul conferinței
Mai multe informații pot fi găsite pe site-ul conferinței.

2011-10-15

O antică fabrică de vopseluri descoperită într-o peșteră africană

Ocru vechi de 100000 ani într-o scoică lângă unelte pentru pisat (foto: Grethe Moell Pedersen)
Săpînd într-o peșteră sud-africanp, arheologii au descoperit ceea ce pare a fi un atelier antic ce producea vopsele. Printre obiectele descoperite în peșteră se numără unelte pentru mpăcinarea și pisarea materiei prime îmbogățită cu un soi de pulbere de oxid de fier, cunoscută ca ocru. Amestecul mai avea în compoziție, pentru închegare, măduvă din oasele unor mamifere și cărbune.

Arheologii spun că locația ar putea fi cel mai vechi indiciu despre cum procesau primii homo sapiens ocrul. Fiind de o importanță deosebitp pentru cercetători, atelierul de fabricație a ocrului demonstrează că primii oameni începuseră să gîndească precum omul modern.

Se pare de asemenea că acești producători de vopsea aveau cunoștiințe elementere de chimie și o oarecare înțelegere a planificării pe termen lung.

Descoperirea a fost realizată în peștera Blombos Cave, la aproximativ 320 kilometri la est de Cape Town, într-o stâncă orientată spre Oceanul Indian.

O stalactită subacvatică pare să picure sare



Filmulețul de mai sus ilustrează un fenomen interesant ce apare în prezența apei sărate și agheții. Formațiunile stalactitice care apar la baza blocurilor de gheață se formează ca urmare a unui proces fizic ce permite apei foarte sărate să se dreneze prin gheața poroasă. Cum apa suprasaturată cu sare se află la o temperatură sub punctul de îngheț al apei de mare, când cele două intră în contact apa de mare îngheață dând naștere acestei formațiuni. Ceea ce se poate observa în filmuleț este chiar drenajul realizat a baza tubului.

Sursa:
An underwater stalactite dripping salt?

2011-10-14

În căutarea unei peșteri pierdute

Peștera Blessberg (foto: Martin Schutt)

O peșteră descoperită acum trei ani în pădurea Turingiei din Germania a devenit subiectul unor intense căutări după ce intrarea originală a fost închisă.

În timpul construcției unei căi ferate de mare viteză între Berlin și Munchen, în 2008, o crăpătură în stâncă a apărut în urma dinamitărilor realizate pentru construirea unui tunel. Muncitorii au turnat 500 metrri cubi de ciment în golul apărut dar, spre uimirea lor, cimentul a dispărut rapid.

Au fost aduși mai apoi geologi pentru a investiga problema. Aceștia au pătruns prin fisura apărută și au descoperit o peșteră deosebită plină de formațiuni frumoase. Cum oficialitățile s-au opus explorării peșterii doar câțiva membri ai clubului local THV au vizitat peștera având la dispoziție o perioadă scurtă de timp.

Peștera, botezată Blessberg, a fost cartată în timpul explorărilor pe o distanță de 1,200 metri, fiind doar o fracțiune din dimensiunea ei bănuită.

De pe activul peșterii Blessberg (foto: Martin Schutt)

În ianuarie 2009, după o eșuată tentativă de protecție a peșterii, s-a luat decizia ca intrarea să fie închisă pentru a se putea relua lucrul la calea ferată.

De la închiderea ei, localnicii au încercat în nenumărate rânduri să găsească alte intrări în peșteră dar fără succes până în prezent Mai multe localități doresc să atragă turițti în zonă prin desciderea peșterii.

Pentru moment, se dorește forarea unei intrări artificiale pentru scopuri științifice. Cercetătorii sunt de părere că cimentul turnat în peșteră ar putea să acționeze ca un dop blocând drenajul natural al peșterii active aceasta fiind în acest caz inundată. Noua intrare se va realiza cel mai probabil la primăvară. Până atunci se vor realiza foraje de probă pentru a determina nivelyl apei în peșteră.

Sursa: