2011-09-30

Mușchii ultrarapizi ajută liliecii să emită ultrasunete

Liliacul lui Daubenton - Myotis daubentonii - în timpul vânătorii (foto: Lasse Jakobsen & Coen Elemans)

Sunetele emise de liliecii care se hrănesc cu insecte sunt produse de un set de mușchi foarte rapizi localizați în laringele liliacului, făcând ca specia lor să fie prima dintre speciile de mamifere cunoscută pentru mușchii rapizi, care au mai fost întâlniți doar la anumiți șerpi și pești [1]. În clipul de mai jos poate fi văzut liliacul lui Daubenton filmat în timpul unui atac aerian asupra prăzii (încetinit de zece ori).


Liliecii emit sunete, care au o înălțime așa de mare încât oamenii nu le pot auzi, cu o viteză mai mare de 190 sunete emise pe secundă (aproximativ un sunet emis la fiecare 6 milisecunde). Un grup de cercetători au vrut să afle ce anume împiedică liliecii să emită sunete mai repede de atât. Au ales să studieze lilieci din săecia Myotis daubentonii într-o încăpere cu microfoane supersensitive. Au folosit microfoanele pentru a măsura intervalul de timp necesar pentru ca ecourile să se întoarcă de la prada liliacului, pentru a vedea cât de frecvent ar putea să emită sunete înainte ca sunetele să se suprapună. Măsurătorile au arătat că ecoul se întoarce la liliac în aproximativ o milisecundă, deci pentru a suprapune sunetele ar trebui ca liliecii să emită cel puțin 400 sunete pe secundă.

În continuare au testat performanța mușchilor care controlează corzile vocale ale liliecilor, aflând că mușchii nu sunt capabili să producă mai mult de 190 de contracții pe secundă. Acești mușchi ai liliecilor se contractă aproximativ de 100 de ori mai rapid decât mușchii unui picior uman și reprezintă primul set de mușchi super rapizi descoperiți la mamifere.

Articolul cu rezultatele cercetărilor apare în volumul din 30 septembrie al jurnalului Science [2].

Sursa:
[2] Coen P. H. Elemans, Andrew F. Mead, Lasse Jakobsen, John M. Ratcliffe. Superfast Muscles Set Maximum Call Rate in Echolocating Bats. Science, 30 September 2011.

Avene în Antarctica ?

Deschiderea unui puț văzută din satelit pe continentul înghețat (prin Google Maps)

Binecunoscuta aplicație web Google Maps a fost și este în continuare de mare folos în multe domenii. Utilizarea aplicației a ajutat la realizarea unor importante descoperiri științifice oferind o vedere de ansablu din satelit a formelor de relief terestre și subacvatice.

Printre descoperirile realizate utilizând Google Maps se numără și două puțuri de pe continentul înghețat, Antarctica. Deși nu se știe cu certitudine se pare că cele două puțuri nu au fost încă explorate, dar judecând după roca în care se găsesc ar putea fi intrări în tuburi de lavă.

Puteți studia personal cele două cavități aici și aici sau dacă sunteți adepți ai teoriei conspirației puteți să le vedeți pe Wikimapia unde sunt trecute ca intrări într-o bază secretă OZN din Antarctica. :)

Un alt puț, ceva mai mic din Antarctica (prin Google Maps)

2011-09-29

Eurospeleo forum Marbella 2011 la final

Cea de-a 6-a ediție a EuroSpeleo Forum a luat sfârșit. Evenimentul a reușit să strângă aproximativ 200 de speologi europeni din 14 țări. Cu această ocazie FSE a decis numeroase noi acțiuni speologice în domenii diverse, spre exemplu în proiecte ca Shale Gas, Web-TV, Femeile și Speologia, baza de date cu expediții, și multe altele. FSE va anunța curând cum puteți participa la aceste noi proiecte.

Tot în cadrul European Forum, au fost acordate granturi pentru:
  • EuroSpeleo Protection Label 2011 pentru proiectul intitulat Monitoring of Proteus anguinus via Internet connection propus de Societatea pentru Biospeologie din Slovenia (www.tular.si) care a primit din cadrul grantului FSE 500 euro și 500 metri de coardă Beal.
  • datorită numărului mare de proiecte propuse, juriul a decis acordarea unui al doilea grant proiectului Protection of 'Trou des Vents d'Anges' Cave propus de Speleo Corbieres Minervois (www.exploscm.canalblog.com) din Franța, proiect care a primit un grant în valoare de 200 euro și echipament Aventure Verticale în valoare de 500 euro.
Mai multe informații despre aceste proiecte pot fi obținute la adresa protection@eurospeleo.org.

Anul viitor va avea loc ediția a 7-a a EuroSpeleo Forum în Muotathal, Schwyz, Elveția între 28 septembrie și 1 octombrie 2012.

Călătorii în lumea subpămînteană

Călătorii în lumea subpămînteană
Călătorii în lumea subpămînteană a fost scrisă de Margareta Dumitrescu și Traian Orghidan și a apărut la Editura Științifică în anul 1959.

Autorii prezintă o serie de relatări din perioada în care aveau loc primele explorări și studii sistematice ale unor binecunoscute peșteri din România. Povestirile cuprinse în paginile acestei cărți se referă, după cum specifică autorii, la deplasările efectuate sub auspiciul Comitetului Geologic înainte, adică până în anul 1959, data înființării Institutului de Speologie "Emil Racoviță".

Textul, bogat în figuri de stil, atrage cititorul în lumea peșterilor urmărind autorii în ture reușite și mai puțin reușite, retrăind emoțiile unor descoperiri arheologice și biospeologice deosebite. Cartea este o lectură ușoară pentru oricine indiferent de gradul de inițiere în domeniul speologiei. Aș putea zice despre ea că are capacitatea de a atrage interesul multor persoane asupra speologiei.

Cuprinsul cărții

  • Introducere
  • Speologia și preocupările ei
  • Generalități asupra formării peșterilor
  • Peștera Muierii de la Baia de Fier
  • Peștera de la Gura Plaiului
  • Cu barca pe sub pământ în peștera Șura Mare
  • Peștera de la Tecuri
  • Cioclovina cu apă
  • Peștera din Valea Chaii
  • Gaura Ungurului de la Pecinișca
  • Peștera rece de la Alunii negri
  • Peștera din Valea Fundata
  • Peștera liliecilor de la Gura Dobrogei
  • Încheiere

2011-09-28

Alergare și mountain bike prin peșteră

Pe mountain bike în peșteră
Iată un concurs interesant pentru amatorii de maratoane montane. Peștera Aillwee din Ballyvaughan, Irlanda va face parte din traseul pe care va avea loc un concurs de adventure în care concurenții vor putea să alerge, să pedaleze sau chiar amândouă.

Concursul, intitulat sugestiv The Caveman 2011, va avea loc pe parcursul a două zile, pe data de 15 și 16 octombrie 2011. Va include două probe de alergare sâmbătă și două de mountain bike în ziua de duminică ambele trasee trecând prin peștera Ailwee. Oricine poate să se inscrie. Există o singură limită și anume numărul de participanți care este limitat la 100 pentru fiecare din cele 3 categorii de concurs: alergare, mountain bike și alergare + mountain bike.

Mai multe detalii despre concurs și înscriere puteți afla pe site-ul concursului www.thecaveman.ie.

Picturi rupestre în peștera Coliboaia

Desen rinocer din  Peștera Coliboaia (foto: Andrei Posmoşanu)

În septembrie 2009, cinci speologi români au depășit un sifon care nu mai fusese depășit în peștera Coliboaia reușind astfel să exploreze galerii noi pe pereții cărora au descoperit picturi rupestre realizate în cărbune [1]. În iunie 2010 s-a efectuat o vizită pentru autentificaera și datarea picturilor. O primă estimare asupra vechimii desenelor le plasa în perioada Gravettian sau Aurignacian cu o vărstă între 23.000 și  35.000 ani. Mai multe poze împreună cu primul comunicat de presă pot fi găsite la [3].

Probele de cărbune prelevate au fost supuse datării cu carbon radioactiv iar rezultatele au fost anunțate într-un comunicat de presă [2]. Cele două probe de cărbune au fost prelevate de Călin Ghemiş, arheolog la Muzeul Țării Crișurilor, una fiind luată direct de pe una din picturi (o posibilă felină) iar cealaltădintr-o bucată de cărbune găsită sub animal. Cele două proble au fost datate pe Artémis (LMC-14, CEA, Saclay) de către Laboratoire des Sciences du Climat et de l’Environnement din Gif-sur-Yvette (LSCE/UVSQ, Franța)iar rezultatele sunt după cum urmează:

  • desen animal : 27,870 ± 250 (GIFA 11002), i.e. 31,450 / 32,820 anis CalBP (GifA11002/SacA23417);
  • cărbune : 31,640 ± 390 (GIFA 11001), i.e. 35,120 / 36,780 ani CalBP (SacA23416) .

Datele confirmă vechimea artei parietale din peștera Coliboaia. Cea mai veche dată (acum aproximativ 36,000 de ani) corespunde picturilor din Peștera Chauvet (Ardèche, Franța).

Surse:

2011-09-27

Video: Scufundări în Peștera Izverna


Pentru toți cei care își doreau să vadă cum arată galeriile scufundate ale peșterii Izverna iată un video filmat la începutul acestui an în timpul unei vizite de scufundare în peșteră. Puteți afla mai multe despre tură aici.

Un blog cu trucuri și sfaturi pentru speologi


Un blog intitulat Bricoespeleologia prezintă bricolaje, trucuri, sfaturi și alte informații interesante pentru speologi. Putem afla de aici cum se poate reutiliza o banana veche pentru realizarea unor protecții de coardă sau cum am putea să ne facem cizmele mai călduroase.

În același timp găsim printre posturile trucuri mai cunoscute precum utilizarea unei șosete pentru a avea o lampă de carbid mai ușor de curățat sau desfacerea unui demirond blocat cu ajutorul coborâtorului. Cei care cunosc trucuri noi sau au alte sfaturi și vor să le facă cunoscute și altor speologi le pot trimite pentru publicare pe acest blog.

Blogul este în liba spaniolă, deci pentru cei care nu s-au uitat prea mult la telenovele ar fi util Google Translate.

2011-09-26

Liliecii de oraș din Austin, Texas


În orașul Austin din Texas, Statele Unite se găsește cea mai mare colonie urbană de lilieci din America de Nord. Liliecii din specia Tadarida brasiliensis au ales ca adăpost podul Congress Avenue din orașul amintit. În fiecare seară începănd cu luna martie și până în luna noiembrie liliecii părăsesc adăpostul podului în căutare de hrană în timp ce sute de oameni se adună de-a lungul podului, pe malul lacului Lady Bird sau se îmbarcă în ture cu vaporașul pentru a vedea liliecii care zboară în stoluri de sub pod. Colonia de lilieci este protejată și atrage anual foarte mulți turiști. Filmulețul de mai sus face parte dintr-un documentar BBC din seria “Human Planet“.

Sursa:
Friday Film:: City Bats

Astronauții învață speologie

Astronauții în peșteră (foto: Agenția Spațială Europeană)

O echipă formată din cinci astronauți (Tim Peake din Marea Britanie, Thomas Pesquet din Franța, Randolph Bresnik de la NASA, Norishige Kanai din Japonia și Sergey Ryzhikov din Rusia) au încheiat de curând (21 September 2011) un stagiu de pregătire în speologie. Astronauții au petrecut o săptămână învățând, lucrând și locuind în subteran. Stagiul a fost organizat de Agenția Spațială Europeană pentru a pregăti astronauții pentru misiuni spațiale.

Cursurile de speologie reprezintă o nouă provocare pentru astronauți. Îzolarea față de lumea exterioară cu intimitate limitată, noile provocări tehnice și comfortul limitat prezintă o serie de probleme psihologice pentru cei implicați. Utilizarea luminii artificiale în întuneric constant alterează percepția timpului și a culorilor. Odată cu pierderea percepției asupra timpului poate fi afectat ritmul cicardian circadian și programul de odihnă.

Asemănător misiunilor spațiale de lungă durată, rutina zilnică a cursanților este organizată după un orar, hotărât de două ori pe zi prin telefon cu echipa de suport de la suprafață.

Sarcinile misiunii includ cartarea, fotografierea și prelevarea de probe geologice și microbiologice. Rezultatul antrenamentelor ar putea furniza materiale utile cercetătorilor care studiază peșterile.

Cei cinci astronauți se află în acest moment în perioada de debriefing similar unei misiuni spațiale reale. Mai jos puteți viziona și un material video despre antrenamentul astronauților.


Sursa:

2011-09-25

Un pod pentru lilieci va fi contruit în Țara Galilor

Liliacul mic cu potcoavă - Rhinolophus hipposideros (foto: Matthieu Gauvain)

Un pod în valoare de £650,000 va fi contruit peste centura orășelului Porthmadog din Gwynedd, Țara Galilor pentru a ajuta în traversarea în siguranță a drumului de către lilieci. Podul pentru lilieci a fost conceput pentru a salva în special liliecii mici cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) de accidente provocate de vehicule.

Unii locuitori ai orașului Porthmadog au criticat costul ridicat al proiectului dar naturaștii susțin proiectul ca fiind necesar pentru protejarea speciei. Guvernul galez a inițiat acest proiect conform legislației UE pentru protecția faunei.

Populația de Rhinolophus hipposideros a scăzut dramatic pe întreg teritoriul Marii Britanii. Specia este vulnerabilă la o gamă largă de factori de la schimbarea condițiilor în zonele de locuire la distrugerea acestora  prin pierderea insectelor. Pe lângă acestea, coliziunea cu vehiculele reprezintă o altă amenințare majoră.

Liliecii cu potcoavă se bazează în deplasare pe ecoul dat de diferite structuri precum podurile. Pentru că zboară la înălțimi mici liliecii sunt loviți des de vehicule. Prin contruirea podului se dorește încurajarea lor de a zbura la înălțimi mai mari.

Sursa:
£650k 'bat bridge' in Porthmadog criticised

Cum să zbori printr-un munte

Avioane sovietice SU-27 în timpul spectacolului acrobatic din 2006
Peștera Tianmen este un pod natural raportat ca fiind podul natural situat la cea mai mare altitudine (1520 metri). Deși este un pod natural, localnicii îi atribuie denumirea de peșteră. Explicația vine din faptul că există consemnări istorice care menționează o prăbușire masivă a falezei calcaroase în anul 263. Acest eveniment a transformat peștera într-o arcadă/pod natural. Înainte de prăbușire muntele purta denumirea de Songliang denumire care a fost schimbată mai apoi în Tianmen care înseamnă sacru.

Portalul din munte are o înălțime de 131.5 metri și o lățime de 57 metri. Se află în apropiere de orașul Zhangjiajie în vestul provinciei Hunan, China și face parte din patrimoniul UNESCO.

În ceea ce privește zburatul, se pare că multe persoane au fost fascinate de ideea de a zbura prin munte. AStfel în 1999 un grup de piloți acrobați au realizat un spectacol de acrobație zburând și prin arcadă. Spectacolul a fost televizat și a atras o mare audiență. Pe data de 17 martie 2006, cinci avioane de vânătoare rusești SU-27 au trecut și ele în zbor prin arcadă [1].

Dar iată că cineva s-a decis să zboare prin deschiderea în munte fără vre-un aparat de zbor. Jeb Corliss a trecut prin munte folosind un wingsuit devenind primul om care zboară astfel prin Peștera Tianmen Cave sărind dintr-un elicopter ce l-a purtat până  la 1830 de metri deasupra podului [2]. Puteți vedea mai jos filmulețul cu zborul reușit.




Surse:
[1] Gateway to Heaven - Tianmen Cave, China
[2] Jeb Corliss Flies Through Tianmen Mountain Cave (Video)

Unii lilieci trag cu urechea pentru a învăța să vâneze

Liliacul brun mare - Eptesicus fuscus (foto: BBC Nature)
Liliacul brun mare învață să vâneze trăgând cu urechea la sunetele emise de alți lilieci, potrivit unor studii recente [1].

O echipă de cercetători din Universitatea din Maryland, SUA, a urmărit zborul liliecilor dintr-o încăpere în timp ce vânau un vierme suspendat printr-un fir legat de tavan. Ei au observat că liliecii tineri zuburau alături de cei "experimentați" - care încercau să găsească viermele - au învățat repede să găsească singuri hrana.

Experimentul a constat în antrenarea inițială a unui grup de lilieci prin schimbarea repetată a poziției viermelui. Au fost aduși apoi lilieci tineri, neexperimentați care au fost împărțiți în două grupe. Un grup a fost introdus în aceeași cameră cu liliecii experimentați, iar celălalt într-o cameră fără alți lilieci.

După un timp, liliecii care au fost lăsați să zboare cu indivizi experimentați au fost puși singuri întro încăpere. Astfel s-a observat că din grupul liliecilor ce au zburat cu alții mai experimentați aproape toți au reușit să găsească prada pe când nici unul din cel de-al doilea grup nu a găsit viermele.

Resultatele au fost publicate în jurnalul Animal Behaviour [2], fiind prima lucrare care arată că liliecii din specia Eptesicus fuscus ascultă în mod activ sonarul altor indivizi pentru a învăța să vâneze. Acest comportament social de învățare este important pentru multe mamifere dar nu a fost demonstrat până acum la lilieci.

[2] Genevieve Spanjer Wright, Gerald S. Wilkinson, Cynthia F. Moss, Social learning of a novel foraging task by big brown bats, Eptesicus fuscus. Animal Behaviour, 2011.

2011-09-24

Un cer înstelat în subteran: Coleoptere bioluminescente

Sub bolta luminată (foto: www.dailymail.co.uk)
La o primă privire ar părea că turiștii se află sub bolta înstelată a cerului. Totuși poza alăturată a fost făcută la 45 de metrii sub pământ într-un întuneric absolut luminat doar de mici vietăți bioluminescente.

Peșterile de la Waitomo, Noua Zeelandă, sunt casă pentru sute de mii de coleoptere care luminează galeriile ca o mulțime de steluțe albastre.

Peșterile oferă un spațiu perfect pentru înmulțirea micilor viețuitoare care profită de acest mediu întuneca în care lumina pe care o emit atrage atenția. Stând agățate în tavan firele pe care le folosesc pentru hrănit prind muște și musculițe ce ajung în peșteră de-a lungul râului subteran.

Potrivit unei legende Maori, lacul Te Anau, aflat în peșteră, a fost creat de o soție necredincioasă. Te Horo, un șef de trib Maori, a descoperit un izvor sacru în zonă și i-a spus soției despre descoperire punând-o să jure că va păstra secretul. Dar când căpetenia Te Horo a plecat într-o călătorie, soața sa și-a dus amantul la izvor. În momentul în care chipul acesta s-a reflectat în apele izvorului, un torent nimicitor a izbucnit înecând satul și formând lacul Te Anau.

Peșterile de la Te Anau au rămas pierdute în legendă până când exploratorul Lawson Burrows a pornit în căutarea lor în anul 1948. El a desciperit un curs de apă ce izvora dintre stânci. Intrând pe sub apă a reușit să părundă ăntr-o peșteră incredibilă luminată de micile coleoptere.

Admirând capcanele luminate (foto: www.dailymail.co.uk)

Sursa:

Peștera Albastră, o poveste de Méhes György

Peștera Albastră - copertă de Val Munteanu

De curând am terminat de citit Peștera Albastră scrisă de Méhes György. Este o carte ușoară, destinată în principal, ca și alte lucrări ale aceluiași autor, tinerilor cititori, dar poate fi citită cu aceeași plăcere la orice vârstă. Cartea prezintă povestea aventurii unui puști ce se petrece în timpul celui de-al doilea război mondial.

Acțiunea le poartă pe personaje din oraș în mijlocul codrului în căutare de adăpost fiind urmărite de soldații nemți. În a doua parte a cărții personajele ajung să se refugieze într-o peșteră activă - Peștera Albastră. Aici protagoniștii povestirii rămân blocați și își caută scăparea. Mai multe vă invit să aflați citind cartea.

Publicația de față a apărut în colecția Cutezătorii, la Editura Tineretului în anul 1958 fiind radusă în limba română de Kati și Mihnea Fuiorescu. Cartea a fost tipărită în puțin peste 15000 exemplare (13100 broșate și 2050 legate), deci poate fi găsită cu ușurință prin anticariate.

Lectură plăcută !

2011-09-23

În avenul Berger pe urmele lui Fernand Petzl

În avenul Berger (foto: Serge Caillaut via petzl.com)

În perioada 1-6 august 2011, cățărători și alpiniști din echipa Petzl au fost inițiați în tainele speologiei în avenul Berger.

Speologia legată de numele Petzl are o istorie lungă. În anii '50, Fernand Petzl a jucat un rol foarte important în explorarea multor peșteri din zona Vercors, Franța, concepând și producând echipament care au ajutat la realizarea unor mari descoperiri. În 1955, a făcut parte din echipa legendară care a ajuns pentru prima dată adâncimea record de -1000 metri în avenul Berger.

Pentru a merge pe urmele lui Petzl, Phil Bence, speolog activ și membru al echipei Petzl, împreună cu Florence Guillot și Guillaume Capgras și în colaborare cu speologi din clubul lor, SSAPO Ariège, au venit cu ideea organizării unei întâlniri la Berger. Scopul întâlnirii era urmarea pașilor lui Fernand 50 de ani mai târziu.

Cu echipa formată, s-a stabilit tabăra de bază în Lans en Vercors. O primă coborâre s-a făcut până la -500 metri pentru a vedea dacă toată lumea se simte confortabil și pentru a realiza o serie de fotografii. Odată trecut acest pas, atenția echipei a trecut la atingerea punctului final la -1122 metri.

Pe data de 4 august au pornit din nou, de data aceasta cu scopul de a ajunge la sifonul terminal. După aproximativ opt ore echipa era la sifon. După celebrarea reușitei cu o sticlă de Mouton-Cadet 2008 echipa a pornit pe lungul drum spre suprafață ieșind din aven aproximativ 20 de ore mai târziu.

Fotografiile realizate cu această ocazie pot fi vizionate pe flickr. Un film realizat cu secvențe filmate cu aceeași ocazie va fi prezentat la evenimentuș Rencontres du cinéma de montagne de Grenoble pe data de 15 noiembrie 2011 după care va fi postat exclusiv pe site-ul petzl.

Sursa:

Colecție impresionantă de fosile în trei peșteri australiene

Pasăre fosilizată (foto: Clay Bryce, WA Museum)

Un bogat zăcământ de fosile vechi de până la un milion de ani a fost descoperit în trei peșteri de sub Platoul Nullarbor, Australia. Palaeontologii s-au întors luna trecută din a cincea lor expediție în cele trei peșteri: Last Tree, Flight Star și Leaena's Breath, de unde au colectat în jur de 100000 oase în vizitele anterioare.

Peșterile descoperite în anul 2002 conțineau multe schelete complete ale unor specii extincte ale megafaunei terestre care pur și simplu "zăceau" pe planșeul peșterilor.

Una din cele mai impresionante descoperiri este un schelet aproape complet de Thylacoleo carnifex, leul marsupial - un animal preistoric de dimensiunea unui leopard, dar construit ca un urs și având abilitatea de a sta în două picioare ca un cangur. Avea în dotare gheare mari și una din cele mai puternice mușcături din rândul mamiferelor cunoscute.

Până în prezent s-au descoperit 11 schelete de Thylacoleo precum și ale altpr animale: canguri de copac, urș koala, lup marsupial, wombat uriaș, un număr mare de păsări, canguri giganți, Procoptodon, specii mai mici cangur, și multe altele. O listă completă cu speciile descoperite până acum poate fi consultată pe site-ul Western Australian Museum.

Cercetătorii spun că peșterile au acționat pe post de capcane capturând animale picate prin intrare și care nu au mai reușit să iasă. Într-una din expedițiile anterioare cercetătorii au salvat două păsări vii care ajunse în peșteri umblau dezorientate.

Dintre toate speciile descoperite, cel puțin opt au fost confirmate ca specii noi, dar numărul ar putea să crească la 15 sau chiar 20 de specii noi pe măsură ce se analizează oasele. Cercetările au fost finanțate parțial și de National Geographic.

O serie de poze din timpul ultimei expediții pot fi văzute aici.

Sursa:

2011-09-22

Trei noi specii de liliac descoperite în Vietnam

Murina beelzebub (foto: HNHM/Fauna & Flora International.)

Trei noi specii de liliac, din care una cu înfățișare "diabolică", au fost descoperite în pădurile tropicale din sud-estul Asiei. Micul liliac-demon denumit liliacul cu nasul tubular al lui Beelzebub, a fost văzut doar în Vietnam [1].

Numele de Beelzebub a fost ales pentru a reflecta colorația întunecată, "diabolică" a speciei și comportamentul defensiv agresiv în teren conform declarațiilor lui Gabor Csorba de la Muzeul Ungar de Istorie Naturală. 

Murina beelzebub, ca și alți lilieci cu nas tubular, depinde de pădurea tropicală pentru a supraviețui. Liliecii sunt deosebit de vulnerabili la despăduririle ce au loc în regiune lucru care ar trebui să lanseze un semnal de alarmă, conform cercetătorilor.

Noile specii descoperite sunt descrise într-un articol publicat în Journal of Mammalogy [2] .

Surse:
[2] Gabor Csorba, Nguyen Truong Son, Ith Saveng, Neil M. Furey. Revealing cryptic bat diversity: three new Murina and redescription of M. tubinaris from Southeast Asia. Journal of Mammalogy: August 2011, Vol. 92, No. 4, pp. 891-904.

Calendar speo pentru anul 2012 de la Speleo Projects

Calendar Speleo Projects 2012
De curând a apărut calendarul speo pentru anul 2012 ediat de Speleo Projects. Calendarul conține o selecție de poze din peșteri din lumea întreaga, atât din cele turistice cât și din peșteri mai puțin accesibile.

Filele calendarului prezintă fotografii din peșteri din China, Franța, Germania, Maroc, Spania, SUA și Venezuela. Ca bonus, sunt incluse 24 de cărți poștale cu imagini la fel de minunate.

Calendarul poate fi achiziționat din magazinul online de cărți al NSS și va apărea curând și pe site-ul Speleo Projects.

2011-09-21

Ziua curățeniei în peșteri la a doua ediție în Iran

În data de 24 septembrie, în Iran, va avea lod a doua ediție a Zilei curățeniei în peșteri, zi în care iubitorii de peșteri pot da o mână de ajutor pentru curățirea peșterilor. Evenimentul, care coincide cu a doua zi a celei de-a șaptea luni persane numită Mehr (bunătate), va avea loc în mai multe regiuni din Iran.

Până acum, și-au anunțat participarea speologi din mai mult de 20 de orașe. Mișcarea a fost inițiată anul trecut de Asociația Speologilor Iranieni.

Pentru mai multe informații și o listă completă a organizațiilor care se implică în acest eveniment, poate fi consultat site-ul Asociației Speologilor Iranieni (în limba persană).

Sursa:

Scafandru mort într-o peșteră irlandeză

Artur Kozlowski
Un speolog scafandru a fost dat dispărut în timp ce explora o peșteră submersă din Irlanda - Pollonora hole n°10. Speologul scafandru experimentat, de origine poloneză, pornise într-o explorare solitară în data de 5 septembrie [1].

Colegii care fuseseră anunțați de tura în desfășurare au alertat echipele salvaspeo locale când scafandrul nu s-a întors la suprafață la momentul așteptat. Trupul neînsuflețit al lui Artur Kozlowski a fost găsit după aproape două zile de la dispariția sa în urma mai multor încercări [2].

Scafandrii din echipa de salvare au lucrat în schimburi timp de mai multe zile pentru a aduce corpul speologului dispărut la suprafață, operațiunea de recuperare luând sfărșit pe data de 10 septembrie [3].

Surse:
[1] Polish Cave Diver Missing in Ireland Cave
[2] Tributes paid to Polish cave diver as body found
[3] British rescue team recovers body of missing cave diver

2011-09-20

Schelet de neanderthal descoperit la Sima de las Palomas

Sima de las Palomas (foto: www.um.es/antropfisica)
O echipă de cercetători din cadrul Universității din Murcia, Spania a descoperit sheletul unei femele adulte de  neanderthal, descoperirea fiind prima de acest fel de pe coasta europeană a Mării Mediteraneene [1].

Săpăturile au avut loc la Sima de las Palomas, dolină cu o adâncime de 20 de metri în apropiere de Torre-Pacheco, sud-estul Spaniei.

Scheletul descoperit este cel mai complet descoperit în ultimii 40 de ani în Europa. Având cel mai complet pelvis al unei femele de Neanderthal, cercetătorii vor putea să aprofundeze studiile în ceea ce privește reproducerea oamenilor de Neanderthal.

Comparativ cu alte descoperiri din nordul Europei acest schelet pare să fie unul de statură mai mică. Scheletul a fost descoperit la baza unei acumulări de bolovani, fiind culcat pe o parte cu mâinile îndoite în apropierea feței, poziție ce sugerează o așezare intenționată. În plus, prezența altor obiecte, precum oase arse de cal și de alte animale, ca și rămășițele parțiale ale altor neanderthalieni arată că acest sit avea o importanță deosebită pentru oamenii preistorici care locuiau în zonă.

Schița sitului Sima de las Palomas (foto: www.um.es/antropfisica)
 Mai multe informații despre cercetările din situl Sima de las Palomas pot fi găsite pe site-ul grupului [2] și în lucrarea publicată anul acesta [3].

Surse:
[2] Sima de las Palomas
[3] Michael J. Walkera, Jon Ortegaa, Klara Parmováb, Mariano V. Lópeza, Erik Trinkausc. Morphology, body proportions, and postcranial hypertrophy of a female Neandertal from the Sima de las Palomas, southeastern Spain. PNAS, 2011

Liliecii își ajustează în mod activ "câmpul vizual"

Liliac egiptean fructifer - Rousettus aegyptiacus - aterizând pe un măr în laborator (foto: www.plosbiology.org)

Un articol [1] publicat online în jurnalul PLoS Biology, arată rezultatele studiilor efectuate pe o specie de liliac (Rousettus aegyptiacus), care folosește ecolocația pentru a se orienta în peșteri și pentru a găsi fructele ascunse printre ramurile pomilor. Deși se credea că liliecii au un control limitat asupra bio-sonarului din dotare, cercetătorii s-au întebat cum de pot naviga prin medii complexe.

Echipa de cercetare, condusă de Nachum Ulanovsky de la Institutul Weizmann, Israel și Cynthia Moss de la Universitatea din Maryland, raportează că acești lilieci se adaptează la complexitatea mediului folosind două tactici [2]. Prima metodă este alterarea lățimii undei sonar pe care o emit, la fel cum oamenii își pot ajusta câmpul vizual pentru a identifica, spre exemplu, un prieten într-o încăpere plină de persoane. A doua tactică utilizată constă în modificarea intensității sunetelor emise.

Cercetătorii au antrenat cinci lilieci egipteni fructiferi să găsească și să aterizeze pe o sferă de plastic de dimensiunea unui mango poziționată în diverse locații într-o încăpere mare, întunecată echipată cu 20 de microfoane care înregistrează vocalizele liliecilor. Într-un set de experimente, cercetătorii au simulat o pădure cu obstacole înconjurâd sfera cu plase întinse între patru stâlpi. Pentru a atinge ținta, liliecii au zburat printr-un coridor îngust al cărui lățime și orientare varia de la o încercare la alta.

În mediul cu obstacole, liliecii au acoperit o zonă de trei ori mai mare cu fiecare pereche de sunetele emise decât în cazul în care obstacolele nu erau prezente. Unghiul ce separă cele două unde era de asemenea mai larg iar intensitatea sunetelor mai mare. Diferențele au devenit mai pronunțate odată cu apropierea de obstacole. Acest "câmp vizual" mărit permite liliecilor să urmărească poziția sferei și a obstacolelor în același timp pentru a evita coliziunile.

Deși noile descoperiri ar putea fi unice pentru specia studiată rezultatele sugerează că orientarea spațială a animalelor ar putea fi mult mai sofisticată decât se crede și se cere o reexaminare a teoriilor curente cu privire la orientarea și percepția spațială.

Surse:
[1] Yossi Yovel, Ben Falk, Cynthia F. Moss, Nachum Ulanovsky. Active Control of Acoustic Field-of-View in a Biosonar System. PLoS Biol. 2011.

Meduză rar întâlnită descoperită într-o peșteră din China

Meduza de apă dulce - Craspedacusta Sowerbyi (foto: Ryuta Miyakawa)

O specie rar întâlnită de meduză de apă dulce a fost descoperită într-o peșteră submersă din sudul Chinei. Mii de exemplare din specia Craspedacusta Sowerbyi au fost descoperite de un grup de polițiști în timpul unor exerciții de scufundare într-o peșteră din provincia Guangxi [1].

Fotografiile realizate de grupul descoperitorilor au fost trimise biologilor de la Academia Chineză de Științe care a confirmat faptul că sunt într-adevăr meduze de apă dulce din specia amintită, cunoscute și sub numele de floare de piersic datorită asemănării cu această floare.

Întâlnite ocazional în provinciile Guangdong, Fujian și Shandong meduzele de apă dulce par a fi diferite față de cele descoperite în Guangxi. Cercetătorii chinezi lucrează împreună cu experți străini pentru identificarea exactă a speciei.

Deși specia nu este rară, populațiile de meduze din această specie sunt întâlnite sporadic [2] datorită toleranței mici la poluare și a faptului că au nevoie de apă mai rece de 34° celsius.

Surse:
[1] Rare Peach Blossom Jellyfish Discovered in Chinese Cave
[2] Freshwater Jellyfish (Craspedacusta sowerbyi)

2011-09-19

Al 34-lea concurs internațional de fotografie speologică

Grupo Espeleológico Ribereño din Spania organizează cea de-a 34-a ediție a Concursului Internațional de Fotografie Speologică. Concursul va avea loc în Aranda de Duero între 17 și 30 octombrie 2011 și este deschis tuturor celor interesați, cu excepția membrilor clubului organizator.

Tema concursului din acest an este: Speologia și mediul speleic.

Premiile concursului sunt:
  • Premiul întâi: Statuetă din lut și 1000 Euro.
  • Premiul al doilea: Statuetă din lut și 500 Euro.
  • Premiul al treilea: Statuetă de lut și 250 Euro.
Pentru înscrierea în concurs fotografiile trebuie să aibă dimensiunea minimă de 20x30 centimetri dar fără să depășească 30x45 centimetri. Fotografiile nu trebuie să fie montat pe suport. Fiecare participant poate să înscrie maxim opt fotografii în concurs, iar fiecare fotografie va avea titlul scris pe spate. Participanții trebuie, de asemenea, să trimită un plic conținând următoarele informații: titlu, numele participantului, adresa, număr de telefon, adresă de e-mail. Fotografiile înscrise trebuie ambalate corespunzător și expediate până la data de 13 octombrie 2011 pe adresa organizatorilor:

Grupo Espeleológico Ribereño
Aptdo. n.º 158
C/ Santiago, 4 - 1.º Izqda.
09400 ARANDA DE DUERO (Burgos) España
Tel 00 34 947 51 06 73
E-mail: geriberen_o@yahoo.es

Toate fotografiile înscrise în concurs vor fi expuseîntre 17 și 30 octombrie în Sala de expoziții a Casei de cultură din Aranda de Duero. La finalul expoziției, toate fotografiile vor fi returnate în maxim o lună, costurile de expediție fiind acoperite de G.E. Ribereño.

Note suplimentare:
  • Fiecare participant poate primi un singur premiu;
  • G.E. Ribereño nu este responsabil de daune sau pierderi; se garantează totuși că se va acorda atenție deosebită;
  • Fotografiile câștigătoare devin proprietatea G.E. Ribereño care își păstrează dreptul de reproducere și expunere, acordând credit autorilor;
  • Câștigătorii nu pot să înscrie fotografiile câștigătoare în alte concursuri;
  • Participanții sunt responsabili de asigurarea drepturilor asupra imaginilor;
  • Participanții nu pot înscrie fotografii câștigătoare în alte concursuri;
  • În cazul în care lucrările înscrise depășesc capacitatea sălii, ogranizatorii vor alege lucrările ce vor fi expuse;
  • Situațiile neprevăzute, vor fi rezolvate de comitetul de organizarecommission;
  • Decizia juriului este irevocabilă.
Sursa:
XXXIV Certamen Internacional de Fotografia Espeleologica

Saliva de liliac, tratament pentru victimele atacurilor cerebrale

Liliacul vampir comun - Desmodus rotundus (foto: Wikipedia)
Cercetări recente arată că saliva liliecilor vampiri, care se hrănesc cu sângele animalelor, poate salva viețile celor predispuși la atacuri cerebrale. Saliva acestora conține un compus care poate subția sângele și ar dizolva cheagurile de sânge de pe creier.

În acest moment, marea majoritate a atacurilor cerebrale trebuie tratate cu substanțe care ajută la înlăturarea cheagurilor de sânge în termen de patru ore de la atac, pentru un tratament eficient. Un medicament drivat din proteine extrase din saliva liliecilor poate avea același efect timp de nouă ore.

Cercetătorii care au realizat studiul spun că medicamentul produs reprezintă cel mai mare avans în tratamentul atacurilor cerebrale din ultimul deceniu. O diferență semnificativă este în faptul că medicamentul, denumit Desmoteplase, poate fi administrat pacienților în timpul somnului.

Doctorii din University Hospital of North Staffordshire sunt printre primii din Marea Britanie care au testat saliva liliacului vampir. Testele se află în stadiu incipient, dar dacă totul decurge bine ar putea să fie utilizat la scară largă în aproximativ trei ani.

Secții din Newcastle, Londra, Bournemouth, Glasgow, Liverpool și Exeter se află printre cele mai mult de 40 de spitale care participă la acest studiu internațional ce implică aproximativ 400 de pacienți.

Articolul publicat inițial: Vampire Bat Salivary Plasminogen Activator (Desmoteplase) Inhibits Tissue-Type Plasminogen Activator-Induced Potentiation of Excitotoxic Injury.

Ceasul circadian al peștilor orbi din peșteri

Pește orb din peșteri somaleze - Phreatichthys andruzzii (foto: Saulo Bambi)

Un pește orb de peșteră ce trăiește izolat în subteran timp de milioane de ani, departe de lumină are un ceas bilogic funcțional, deși nebișnuit.

Ceasurile interne, cunoscute ca ritmuri circadiene, ajută animalele și plantele să-și adapteze activitățile zilnice în funcție de ciclul zi-noapte. Aceste ceasuri nu urmează întotdeauna un program precis de 24 ore, de aceea, pentru a rămâne sincronizate cu lumea înconjurătoare, sunt resetate zilnic de semnale precum lumina zilei.

O întrebare ce vine în minte în legătură cu aceste ceasuri este dacă acele creaturi care trăiesc în întuneric veșnic mai țin cont de timp. Un grup de cercetători a studiat un pește somalez (Phreatichthys andruzzii), ce trăiește izolat de suprafață de 1,4 - 2,6 milioane de ani sub deșert comparând comportamentul acestuia cucel al unui pește zebră (Danio rerio).

Ceasul circadian al peștelui zebră este foarte ritmic, sincronizandu-se cu ciclul lumină-întuneric. După cum era de așteptat, peștele orb de peșteră nu are un ritm sincronizat cu lumina. Totuși, când un alt semnal ritmic a fost aplicat - hrănirea la momente regulate de timp - ceasul circadian al ambelor specii s-a sincronizat cu acest nou semnal. Acest lucru demnonstrează că ceasul biologic al peștilor orbi ar putea funcționa dacă ar fi stimulat de un semnal relevant (cum a fost cazul hrănirii).

Un studiu mai atent al genelor peștelui cavernicol a scos la iveală mutații ale unor chimicale foto-senzitive cunoscute ca opsine ce împiedică peștii să răspundă la lumină și deci pornirea ritmului circadian. În mod ciudat, când peștii au fost inoculați cu o substanță chimică ce activează aceste gene la pești normali, ritmul circadian al peștilor orbi a urmat cicluri lungi de până la 47 de ore. Faptul că ceasurile circadiene a acestor pești nu mai urmează cicluri de 24 de ore sugerează că aceste animale ar putea fi pe cale să-și piardă definitiv această capacitate. Este încă incert dacă acest ceas intern le mai folosește sau nu acestor pești în vre-un scop.

Cercetărorii au detaliat rezultatele studiilor în articolul cu titlul A Blind Circadian Clock in Cavefish Reveals that Opsins Mediate Peripheral Clock Photoreception publicat în jurnalul PLoS Biology.

Sursa:

2011-09-18

Acțiune de trasare în ghețarul Plaine Morte din Elveția

Curs de apă cu trasori (foto: Le Nouvelliste)
O echipă de cercetători din universitățile de la Bern, Freiburg și Lausanne încearcă să afle unde se varsă apa produsă din topirea ghețarului Plaine Morte. Datorită hidrogeologiei complexe a zonei, nu se știe dacă apa curge spre nord înspre Bern sau spre sud înspre Valais.

Echipa, în colaborare cu Institutul Elvețian de Speologie și Carstologie (ISSKA), a introdus recent trasori fluorescenți în apa ghețarului. De-a lungul următoarelor săptămâni, peste 30 de persoane vor preleva mostre din diferite locații pentru a determina direcția cursului subteran.

Scopul cercetătorilor este de a prezenta opțiuni și de a dezvolta politici noi pentru managementul sustenabil al apei provenite din ghețar. Cu o suprafață de ăeste 10 kilometri pătrați ghețarul Plaine Morte este considerat un valoros rezervor de apă. Potrivit cercetătorilor, se estimează că ghețarul Plaine Morte se va topi complet până la sfărșitul acestui secol.

Rezultatele preliminarii ale studiilor efectuate vor fi disponibile în această toamnă.

Sursa:
Mais où disparaît l’eau du glacier?

Expediția speologică Wowo 2012


O nouă expediție speologică va avea loc în perioada ianuarie-martie 2012 având ca destinație masivul Nakanai din Papua Noua Guinee. Expediția Wowo 2012 va urma seria marilor explorări ce au avut loc în ultimele trei decenii în masivul Nakanai ce au dus la descoperirea unor peșteri renumite, precum Nare, Kavakuna, Minye și Muruk, cea din urmă fiind prima peșteră din emisfera sudică ce depășește 1000 m adâncime.

Ultima expediție, cea din 2010, a avut ca rezultate joncțiunea a două mari sisteme (Bikbik Vuvu și Liklik Vuvu) și continuarea explorărilor în adânc pe urmele râului subteran. Se știe acum că galeriile unui imens sistem subteran, cu o denivelare mai mare de 1000 metri, se întind sub suprafața platoului explorat.

În această nouă expediție se dorește continuarea explorărilor în aval până la ieșirea prin resurgență. Aceste explorări se pot face după depășirea a două sifoane aflate la o adâncime mai mare de 400 metri. Se va continua de asemenea escaladarea în amonte urmând curentul puternic de aer. Speologii vor încerca explorarea prin resurgența suspendată în pereții cheilor Matali și bineînțeles vor continua prospectarea de suprafață în căutare de noi intrări.

Expediția, cu organizare franceză, a obținut statutul de expediție națională a Federației Franceze de Speologie. Echipa expediției este compusă în principal din speologi francezi cărora li se vor alătura speologi din Mexic, Spania, Ungaria, Canada și Elveția.

Mai multe informații precum și noutăți pot fi găsite pe site-ul expediției: explos.fr/wowo2012.

Povestea supraviețuirii omului de neanderthal întipărită în peșteri din Jersey

La Cotte de Saint Brelade (foto: Man vyi, Wikipedia)

Omul de Neanderthal a supraviețuit în Europa mai multor ere glaciare și a dispărut abia acum 30.000 ani. Situl arheologic La Cotte de Saint Brelade, din Jersey, Marea Britanie, dovedește că locația a fost utilizată aproape continuu pe o perioadă de un sfert de milion de ani, sugerând un succes considerabil în adaptarea la schimbările climatice și de peisaj, înainte de sosirea lui Homo sapiens.

Râpa din La Cotte a păstrat colecția cea mai prolifică de tehnologie neanderthaliană din nord-vestul Europei, incluzând pester 250.000 de unelte din piatră.

Sistemul de peșteri prăbușit din La Cotte conține sedimente glaciare intacte ce cuprind o perioadă de un sfert de milion de ani, evidențiind o secvență detaliată a ocupației omului de Neanderthal și abandonări ocazionale, pe fundalul schimbărilor climatice.

La Cotte arată mai mult decât indicii despre comportamentul oamenilor de Neanderthal, arată că generație după generație neanderthalienii au revenit în aceași loc în diverse condiții climatice. La acea vreme Jersey era legată de continentul european iar La Cotte era o peșteră ce permitea ocuparea.

Oamenii de Neanderthal au abandonat situl în timpul celor mai reci perioade glaciarecând mare parte din Marea Britanie era înghețată. Înțelegerea felului în care reacționau la instalarea acestor perioade reci va permite arheologilor o mai bună înțelegere a limitelor de toleranță a omului de Neanderthal.

Situl amintit se află în atenția arheologilor de mai bine de 100 de ani și cercetătorii cred că îi așteaptă încă noi descoperiri.

Sursa:

Expediție în Slovenia, Izgubljeni Raj 2011

Luna trecută a luat sfârșit o expediție de o lună în Tolminski Migovec, Slovenia. Expediția, ce a avut loc între 15 iulie și 15 august, a avut ca participanți 20 de speologi din Imperial College Caving Club și Jamarskaja Sekcija PDT.

Scopul expediției a fost continuarea explorărilor în avenul Vrtnarija, unde eforturile depuse în expediția din 2010 a dus la descoperirea a 2,2 kilometri de galerii noi, aflate la peste 500 metri în adâncime. Astfel, la începutul expediției din acest an, sistemul Vrtnarija avea o dezvoltare de 8796 metri și o denivelare de 807 metri [2]. Expediția din acest an a fost numită Izgubljeni Raj 2011 (Paradisul Pierdut) datorită cristalelor descoperite cu ocazia expediției precedente [1].

Datorită numărului mai mic de participanți la expediție nu s-a putut contribu prea mult la explorarea sisemului Kavkna Jama și nu s-a reușit joncțiunea sistemelor Migovec și Vrtnarija. La -550 s-a instalat ca și în anul trecut o tabără, compusă din patru persoane, pentru continuarea explorărilor. Datorită progresului realizat, echipa a ajuns curând să parcurgă un traseu de câteva ore doar pentru a ajunge de la tabără la zona explorată.
 
Eforturile speologilor au fost îngreunate de vremea nefavorabilă. Începutul expediției a fost urmat de o ploaie torențială ce a durat 48 de ore, iar în finalul expediției a fost însoțit de o furtună de zăpadă. Au fost și două perioade de câte 36 ore în care tabăra subterană a fost izolată de suprafață din cauza nivelului ridicat al apei. Cu toate acestea, expediția a fost un succes aducând 2229 metri de galerii noi, mărind dezvoltarea totală a avenului la 11025 metri  și adâncimea la 888 metri.

Harta sistemului Vrtnarija în urma expediției Izgubljeni Raj 2011


Mai multe informații despre expediție, un raport complet și o galerie foto pot fi găsite pe site-ul dedicat expediției, Izgubljeni Raj 2011.

Surse:
[1] Izgubljeni Raj 2011: An Expedition to Tolminski Migovec
[2] Migovec 2011

2011-09-17

Sistemul Pozo Azul atinge 9685 metri

Scafandru în Pozo Azul (foto: Speleo Limburg)
O echipă internațională de scafandri a continuat anul acesta explorările în sistemul Pozo Azul din Spania. Echipa formată din scafandri britanici, spanioli și olandezi au reușit să depășească punctul terminus al expediției din anul trecut.

De-a lungul celor 15 zile ale expediției au reușit să adauge 500 metri de galerii noi la harta peșterii ducând astfel dezvoltarea peșterii la 9685 metri din care 9135 metri sunt submerși. Se atinge astfel un nou record mondial în ceea ce privește distanța parcursă de scafandri în subteran.

Harta Pozo Azul 2010

Un grup de scafandri a reușit să depășească cel de-al treilea sifon (după aproximativ 260 metri de punctul terminus din 2010) și au urmat cursul subteran pe o distanță de aproximativ 180 metri până la un nou sifon, sifonul 4. Noua secțiune de pasaj neinundat este dificil de parcurs datorită muchiilor ascuțite de rocă și a celor 27 de cascade având o denivelare totală de 10 - 15 metri. Sifonul 4 rămâne nescufundat datorită dificultăților întâmpinate în transportul echipamenului prin pasajul accidentat. Punctul terminus a fost atins de patru scafandri: Jason Mallison, John Volanthen, Rick Stanford și René Houben.

Poze din expediție pot fi văzute pe pagina de facebook dedicată expediției împreună cu o galerie cu pozele  participanților.

Soursa: Karst Worlds

Tabăra Speologică Europeană pentru Tineret - Juhöfola 2012

Din ediția precedentă (foto: www.juhoefola.de)
Între 27.07 și 11.08.2012 se va organiza Tabăra Speologică Europeană de Tineret, Juhöfola 2011. Locația următoarei ediții este situată în Alpii Șvabi. Tabăra este destinată tinerilor speologi europeni cu vârste cuprinse între 16 și 25 ani, dar sunt acceptați și cei cu vârste de până la 29 ani.

În cadrul taberei se pot urma o serie de cursuri din diverse ramuri ale speologiei. Lista cursurilor oferite cuprinde: tehnici de explorare a peșterilor; topografierea peșterilor; biologie, faună și ecosisteme în peșteri; geologie; cercetare; electronică pentru cercetarea peșterilor; achiziții de date climatologice în peșteri; climatul peșterilor; hidrologie practică; documentare și relațiile cu presa.

Taxa de participare este de 240 EUR pentru vârste de până la 25 ani și de 350 EUR pentru vârste începând cu 26 ani. În această taxă sunt incluse: cazarea (cameră de recreere, loc de cort, grup sanitar), 3 mese pe zi, cursurile susținute de speologi cu experiență, excursiile și taxele de intrare la activitățile comune, CD cu suportul de curs, asigurarea de grup pentru participanții cu vârsta maximă de 25 ani.

Cei ce doresc să participe trebuie să completeze formularul de înscriere de aici și să-l trimite la adresa: petra.boldt@gmx.net. Informații suplimentare pot fi găsite pe www.juhoefola.de sau pot fi solicitate la adresa de e-mail amintită.

2011-09-08

Urme ale tigrului tasmanian descoperite într-o peșteră din Australia

Urmele tigrului tasmanian conservate în argila din Jewel Cave (foto: Augusta Margaret River Tourism Association)

Cercetătorii au descoperit urme ale tigrului tasmanian (Thylacinus cynocephalus), acum extinct, în argila din Jewel Cave, Augusta.

Descoperirea a fost făcută accidental în timpul recoltării unor probe de apă într-o zonă mai puțin vizitată a peșterii. Imagini cu amprentele tigruluio tasmanian împreună cu alte poze nepublicate cu amprente descoperite cu 20 de ani în urmă vor fi expuse la peșterile din Augusta.

Dungat ca un tigru și dotați cu fălci puternice care se puteau deschide până la un neobișnuit unghi de 120 grade, tigri tsmanieni erau de dimensiunea unui câine ciobănesc australian și unul din cele două marsupiale care prezintă marsupiu la ambele sexe.

Tigrul tasmanian, Thylacinus cynocephalus (foto:E. J. Keller, Wikipedia)
Conform declarațiilor date de descoperitor, urme ale tigrului tasmanian nu au mai fost descoperite până acum în altă peșteră din Australia. Ele sunt întipărite pe o argilă moale, care se poate dezintegra ușor. Cercetătorii ezită să faca un mulaj al urmelor temându-se că ar putea să le distrugă. În anii '60 au fost descoperite oase de tigru tasmanian în apropierea locului în care au fost descoperite urmele.

Specia vâna canguri de-a lungul continentului australian până în secolul 20 când vânatul excesiv, introducerea unor noi boli și a câinilor dingo au dus la dispariția speciei. Ultimul tigru tasmanian aflat în captivitate a murit pe data de 7 septembrie 1936.

Sursa:
Thylacine footprints found in WA's Augusta Jewel Cave