 |
| Liliac egiptean fructifer - Rousettus aegyptiacus - aterizând pe un măr în laborator (foto: www.plosbiology.org) |
Un articol [1] publicat online în jurnalul PLoS Biology, arată rezultatele studiilor efectuate pe o specie de liliac (Rousettus aegyptiacus), care folosește ecolocația pentru a se orienta în peșteri și pentru a găsi fructele ascunse printre ramurile pomilor. Deși se credea că liliecii au un control limitat asupra bio-sonarului din dotare, cercetătorii s-au întebat cum de pot naviga prin medii complexe.
Echipa de cercetare, condusă de Nachum Ulanovsky de la Institutul Weizmann, Israel și Cynthia Moss de la Universitatea din Maryland, raportează că acești lilieci se adaptează la complexitatea mediului folosind două tactici [2]. Prima metodă este alterarea lățimii undei sonar pe care o emit, la fel cum oamenii își pot ajusta câmpul vizual pentru a identifica, spre exemplu, un prieten într-o încăpere plină de persoane. A doua tactică utilizată constă în modificarea intensității sunetelor emise.
Cercetătorii au antrenat cinci lilieci egipteni fructiferi să găsească și să aterizeze pe o sferă de plastic de dimensiunea unui mango poziționată în diverse locații într-o încăpere mare, întunecată echipată cu 20 de microfoane care înregistrează vocalizele liliecilor. Într-un set de experimente, cercetătorii au simulat o pădure cu obstacole înconjurâd sfera cu plase întinse între patru stâlpi. Pentru a atinge ținta, liliecii au zburat printr-un coridor îngust al cărui lățime și orientare varia de la o încercare la alta.
În mediul cu obstacole, liliecii au acoperit o zonă de trei ori mai mare cu fiecare pereche de sunetele emise decât în cazul în care obstacolele nu erau prezente. Unghiul ce separă cele două unde era de asemenea mai larg iar intensitatea sunetelor mai mare. Diferențele au devenit mai pronunțate odată cu apropierea de obstacole. Acest "câmp vizual" mărit permite liliecilor să urmărească poziția sferei și a obstacolelor în același timp pentru a evita coliziunile.
Deși noile descoperiri ar putea fi unice pentru specia studiată rezultatele sugerează că orientarea spațială a animalelor ar putea fi mult mai sofisticată decât se crede și se cere o reexaminare a teoriilor curente cu privire la orientarea și percepția spațială.
Cercetătorii au antrenat cinci lilieci egipteni fructiferi să găsească și să aterizeze pe o sferă de plastic de dimensiunea unui mango poziționată în diverse locații într-o încăpere mare, întunecată echipată cu 20 de microfoane care înregistrează vocalizele liliecilor. Într-un set de experimente, cercetătorii au simulat o pădure cu obstacole înconjurâd sfera cu plase întinse între patru stâlpi. Pentru a atinge ținta, liliecii au zburat printr-un coridor îngust al cărui lățime și orientare varia de la o încercare la alta.
În mediul cu obstacole, liliecii au acoperit o zonă de trei ori mai mare cu fiecare pereche de sunetele emise decât în cazul în care obstacolele nu erau prezente. Unghiul ce separă cele două unde era de asemenea mai larg iar intensitatea sunetelor mai mare. Diferențele au devenit mai pronunțate odată cu apropierea de obstacole. Acest "câmp vizual" mărit permite liliecilor să urmărească poziția sferei și a obstacolelor în același timp pentru a evita coliziunile.
Deși noile descoperiri ar putea fi unice pentru specia studiată rezultatele sugerează că orientarea spațială a animalelor ar putea fi mult mai sofisticată decât se crede și se cere o reexaminare a teoriilor curente cu privire la orientarea și percepția spațială.
Surse:
[1] Yossi Yovel, Ben Falk, Cynthia F. Moss, Nachum Ulanovsky. Active Control of Acoustic Field-of-View in a Biosonar System. PLoS Biol. 2011.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu