Instalația experimentală și traseele de zbor |
Cercetări recente realizate în cadrul colaborării între universitățile din Bristol și Munchen aduc noi indicii despre felul în care funcționează ecolocația liliecilor. Studiul arată că intensitatea ecoului nu este la fel de importantă ca "deschiderea sonarului", gama unghiurilor sub care ajung ecourile la urechile liliecilor [2].
În primă fază cercetătorii au vrut să afle în ce măsură se pot folosi liliecii de ecolocație în situații zgomotoase, în care zgomotele generate de alți lilieci ar putea perturba orientarea fiecărui individ. Pentru a găsi un răspuns la această întrebare, echipa a poziționat un obiect mic în calea liliecilor la ieșirea acestora dintr-o peșteră și au înregistrat comportamentul acestora cu ajutorul unei camere video.
Rezultatele au demonstrat că liliecii pot evita obstacolul fără probleme utilizându ecolocația chiar și atunci când se află într-un grup mare și gălăgios.
Următorul set de teste au fost menite să arate dacă liliecii folosesc intensitatea ecourilor pentru a aprecia dimensiunea obiectelor. Penru aceste teste, s-a instalat un difuzor care să mimeze sunetele emise de lilieci variind intensitatea ecourilor. Datorită dimensiunii obiectelor intensitatea ecourilor este afectată, prin urmare modificând intensitatea ecourilor ar putea fi simulată modificarea dimensiunii aparente a obstacolelor.
Deși dimensiunea simulată a biectelor virtuale era de zece ori mai mare decât a obiectelor reale utilizate în primele teste, liliecii nu încercau să evite mai din timp obiectele sugerând faptul că nu se bazează doar pe intensitatea ecourilor ci și pe deschiderea sonarului.
Rezultatele obținute au fost publicate în jurnalul Elsevier, Behavioural Processes [1].
Surse:
[1] Holger R. Goerlitz, Daria Genzel, Lutz Wiegrebe. Bats’ avoidance of real and virtual objects: Implications for the sonar coding of object size. Behavioural Processes, vol. 89, no. 1, pp. 61-67, 12 November 2011.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu