Se afișează postările cu eticheta jurnal. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jurnal. Afișați toate postările

2012-04-07

Cenușa dintr-o peșteră Sud-Africană - dovada că omul gătea la foc acum un milion de ani

Peștera Wonderwerk, Africa de Sud (foto: Michael Chazan).

Cenușa descoperită într-o peșteră din Africa de Sud reprezintă un important indiciu care sugerează că oamenii foloseau focul pentru gătit cu un milion de ani în urmă [1].

Descoperirea este cea mai veche dovadă de până acum a utilizării acestei tehnologii revoluționare. Totuși unii experți susțin că sunt necesare mai multe dovezi pentru a certifica faptul că oamenii găteau cu regularitate la acea dată.

Francesco Berna, arheolog din cadrul Boston University din Massachusetts, și colegii săi au descoperit cenușa rezultată prin arderea unor ierburi, frunze și fragmente de os în sedimente aflate la 30 de metri de la intrarea în Peștera Wonderwerk din provincia Northern Cape.

Nu se poate spune cu certitudine ce specie de hominid locuia în peșteră acum un milion de ani, dar echipa crede că este probabil vorba despre Homo erectus.

Fragmentele de cenușă, cu dimensiuni variind de la câțiva milimetri la câțiva centimetri, sunt foarte bine conservate. Marginile zimțate ale fragmentelor demonstrează că acestea nu au ajuns în peșteră accidental sub acțiunea apei sau a vântului care ar fi netezit aceste margini.

Echipa de cercetători a căutat în sedimente urme de guano pentru că este cunoscut faptul că grămezile mari de guano aflat în descompunere pot genera temperaturi suficient de mari încât să ducă la combustie spontană. Astfel de urme nu au fost găsite, drept urmare concluzia trasă a fost că focul nu putea să fi fost generad decât de strămoșii noștrii îndepărtați. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences [2].

Surse:
[2] Francesco Bernaa,Paul Goldberga, Liora Kolska Horwitzc, James Brinkd, Sharon Holtd, Marion Bamfordf, Michael Chazang. Microstratigraphic evidence of in situ fire in the Acheulean strata of Wonderwerk Cave, Northern Cape province, South Africa. PNAS, 2 aprilie, 2012.

2012-03-27

O nouă specie de păianjen descoperită în peșterile din Java

Amauropelma matakecil (foto: Jeremy Miller, Cahyo Rahmadi; eol.org)

O nouă specie de păianjen a fost identificată întro rețea formată din trei peșteri din zona dealurilor Menoreh, Purworejo, Java centrală.

Identificat în anul 2008, păianjenul despre care se crede că aparține genului Amauropelma, a fost întâlnit până acum doar în estul Australiei.

Păianjenul a fost denumit Amauropelma matakecil datorită ochilor săi vestigiali care sunt atât de mici încât apar ca o serie de puncte transparente.

În mod interesant cercetătorii nu au reușit încă să captureze masculi din această specie fapt care dus la ideea că poate acești păianjeni se pot reproduce asexuat. The future discovery of a male spider could either confirm or alter the genus identification. 

Rezultatele studiilor efectuate asupra speciei au fost publicate în jurnalul ZooKeys în lucrarea A troglomorphic spider from Java (Araneae, Ctenidae, Amauropelma).

2012-02-27

Animalul terestru ce trăiește la cea mai mare adâncime

Plutomurus ortobalaganensis

În adâncurile avenului Krubera-Voronja, cel mai adânc din lume, a fost descoperită o nouă specie nevertebrată care trăiește la cea mai mare adâncime [1].

Denumită Plutomurus ortobalaganensise, minuscula creatură oarbă este un artropod ce face parte din clasa colembolelor. Aceasta este doar una din cele patru noi specii, toate colembole, descoperite în cadrul expediției recente Ibero-Ruse a echipei CaveX [2].

Anurida Stereoodorata (foto: Enrique Baquero)
Trăind în întuneric absolut, la o adâncime de 1,98 kilometri creaturile s-au adaptat ăierzându-și ochii și pigmentul, dobândind în schimb organe senzoriale specializate sub forma unor chemoreceptori specializați în detecția semnalelor chimice.

Această nouă descoperire îi face pe oamenii de știință să lanseze ipoteza că singurul motiv pentru care nu s-au descoperit animale la adâncimi mai mari este faptul că nu s-au descoperit încă avene mai adânci.

Rezultatele cercetărilor au fost publicate într-un număr recent al jurnalului Terrestrial Arthropod Reviews apărut pe data de 22 februarie [3].

Surse:

2012-01-19

Instrumente de astrolog descoperite într-o peșteră din Croația

Placa de fildeș reconstruită și zodia pe care o reprezintă (foto: Staso Forenbaher)

O echipă de cercetători au găsit, într-o peșteră din Croația, fragmente ale unui instrument folosit acum mai bine de 2000 de ani de astrologi ai vremii. Cele 30 de fragmente de fildeș gravate cu simboluri zodiacale au făcut parte dintr-un instrument utilizat pentru citirea horoscopului unei persoane.

În 1999 aheologii au descoperit o zonă închisă a peșterii Nakovana care conduce printr-o galerie lată și scundă cu o lungime de aproximativ 10 metri într-o sală. În sala cu pricina au găsit multe vase, utilizate pentru  băut, ce au fost depozitate timp de mai multe sute de ani. În timpul săpăturilor efectuate în peșteră, au fost descoperite mai multe fragmente de fildeș.

În următorii aproximativ 10 ani, echipa a studiat fragmentele încercând să reconstituie obiectul pe care-l formau cândva. Concluzia la care au ajuns a fost că sunt rămășițele celei mai vechi plăci astrologice cunoscute până acum.

Deși încă nu se știe cu certitudine unde a fost realizat instrumentul, se suspectează faptul că fildeșul provine de la un elefant care, potrivit datărilor cu carbon radioactiv, a murit acum 2.200 ani.

Rezultatele cercetărilor au fost publicate de Stašo Forenbaher și Alexander Jones în articolul cu titlul The Nakovana Zodiac: Fragments of an Astrologer's Board from an Illyrian-Hellenistic Cave Sanctuary ce a apărut în Journal for the History of Astronomy, Vol. 42, Nr. 4, pag. 425–438.

Sursa:

2012-01-10

Cum procesează creierul liliecilor sunetele folosite în navigare


O lucrare publicată recent în European Journal of Neuroscience prezintă cum și în care emisferă a creierului liliecilor, sunt procesate sunetele care le permit să navigheze și să se orienteze încercând, în același timp, să înțeleagă sunetele emise de ceilalți lilieci [1].

Creierul liliecilor trebuie să proceseze simultan ecourile propriilor sunete și sunetele provenite de la alți lilieci. În studiul publicat se arată că circuitul neuronal din cele două emisfere ale creierului unui liliac îi permit să "vadă" mediul înconjurător și, în același timp, să poarte conversații cu alți lilieci.

Autorul lucrării, Jagmeet Kanwal, a itrodus fire fine de tungsten în creierul unor lilieci pentru a înregistra reacțiile acestora la o serie de sunete dintr-o librărie digitală monitorizând întâi emisfera dreaptă iar apoi pe cea stângă. Analiza datelor a arătat că neuroni din emisfera dreaptă răspud mai intens la sunetele folosite pentru ecolocație decât cele pentru comunicare. În emisfera stângă însă lucrurile stau exact invers.

O mai bună înțelegere a proceselor neuronale care stau la baza procesării diferitor categorii de sunete este critică pentru tratarea deficiențelor de comunicare întâlnite la copii și repararea daunelor ce pot fi produse asupra creierului de un atac cerebral, daune ce pot afecta zone ale creierului responsabile de vorbire.

Lucrarea intitulată Right–left asymmetry in the cortical processing of sounds for social communication vs. navigation in mustached bats [2] a fost publicată online și va apărea într-un număr viitor al jurnalului mai sus menționat.

Surse:
[2] Jagmeet S. Kanwal, Right–left asymmetry in the cortical processing of sounds for social communication vs. navigation in mustached bats, European Journal of Neuroscience, Online 29 decembrie 2011.

2011-12-05

Noi cercetări arată cum "aud" liliecii obiectele ce le stau în cale

Instalația experimentală și traseele de zbor

Cercetări recente realizate în cadrul colaborării între universitățile din Bristol și Munchen  aduc noi indicii despre felul în care funcționează ecolocația liliecilor. Studiul arată că intensitatea ecoului nu este la fel de importantă ca "deschiderea sonarului", gama unghiurilor sub care ajung ecourile la urechile liliecilor [2].

În primă fază cercetătorii au vrut să afle în ce măsură se pot folosi liliecii de ecolocație în situații zgomotoase, în care zgomotele generate de alți lilieci ar putea perturba orientarea fiecărui individ. Pentru a găsi un răspuns la această întrebare, echipa a poziționat un obiect mic în calea liliecilor la ieșirea acestora dintr-o peșteră și au înregistrat comportamentul acestora cu ajutorul unei camere video.

Rezultatele au demonstrat că liliecii pot evita obstacolul fără probleme utilizându ecolocația chiar și atunci când se află într-un grup mare și gălăgios.

Următorul set de teste au fost menite să arate dacă liliecii folosesc intensitatea ecourilor pentru a aprecia dimensiunea obiectelor. Penru aceste teste, s-a instalat un difuzor care să mimeze sunetele emise de lilieci variind intensitatea ecourilor. Datorită dimensiunii obiectelor intensitatea ecourilor este afectată, prin urmare modificând intensitatea ecourilor ar putea fi simulată modificarea dimensiunii aparente a obstacolelor. 

Deși dimensiunea simulată a biectelor virtuale era de zece ori mai mare decât a obiectelor reale utilizate în primele teste, liliecii nu încercau să evite mai din timp obiectele sugerând faptul că nu se bazează doar pe intensitatea ecourilor ci și pe deschiderea sonarului.

Rezultatele obținute au fost publicate în jurnalul Elsevier, Behavioural Processes [1].

Surse:
[1] Holger R. Goerlitz, Daria Genzel, Lutz Wiegrebe. Bats’ avoidance of real and virtual objects: Implications for the sonar coding of object size. Behavioural Processes, vol. 89, no. 1, pp. 61-67, 12 November 2011.

2011-11-29

Cel mai vechi cârlig de pescuit descoperit într-o peșteră din Timorul de Est

Un cârlig de pescuit realizat dintr-o scoică (scara este în milimetri) (foto: nature.com)

Cel mai vechi cârlig de pescuit din lume a fost descoperit într-o peșteră din Timorul de Est, împreună cu alte dovezi ale faptului că omul modern pescuia în apele oceanului încă de acum 42.000 ani [1].

Descoperirile făcute într-o peșteră cunoscută sub denumirea de adăpostul Jerimalai în nordul insulei au fost publicate într-un articol din jurnalul Science [2].

Sue O'Connor, arheolog al Universității Naționale Australiene din Canberra, și colegii ei au descoperit două cârlige de pescuit realizate din scoici. Unul din ele a fost datat ca având o vechime de aproximativ 11.000 ani iar celălalt o vechime de 23.000 - 16.000 ani — primul exemplu de manufacturare a unui cârlig de pescuit.

Până acum cele mai vechi cârlige cunoscute au fost asociate cu începutul agriculturii, care în sud-estul Asiei a avut loc acum 5.500 ani.

În aceeași locație au fost descoperite peste 38.000 de oase de pește, dintre care cele mai vechi datează de acum 42.000 ani. Dintre speciile identificate marea majoritate viețuiau în ocean, oferind dovada că omul pescuia, încă din acele vremuri, departe de țărm. Printre speciile identificate se regăsesc tonul, rechini și pisici de mare.

Sursa:
[2] Sue O’Connor, Rintaro Ono, Chris Clarkson. Pelagic Fishing at 42,000 Years Before the Present and the Maritime Skills of Modern Humans. Science, 25 noiembrie 2011.

2011-11-22

Articole noi în jurnalul Speleogenesis and Evolution of Karst Aquifers

Două noi articole au fost publicate online în numărul curent (#11, 2011) al jurnalului Speleogenesis and Evolution of Karst Aquifers:

Klimchouk, A.B., Timokhina, E.I., Amelichev, G.N. Hypogene speleogenesis in the Cenozoic carbonates of the Prichernomorsky artesian basin (north Black Sea region). Speleogenesis and Evolution of Karst Aquifers, 2011, Issue 11, pp. 48-51.

Jacoby, B.S., Peterson, E.W. Dogwiler T., Kostelnick J. C. Estimating the Timing of Cave Level Development with GIS. Speleogenesis and Evolution of Karst Aquifers, 2011, Issue 11, pp. 52-61.

Sun așteptate noi articole pentru numărul curent și, în acest sens, comisia UIS pentru Hidrogeologia Carstului și Speleogeneză îi invită pe membrii comunității Speleogenesis să înscrie articole pentru publicarea în jurnal.

2011-11-19

Liliecii își modifică forma urechilor pentru un auz flexibil

Urechea unui liliac filmată cu o cameră video de mare viteză (foto: Virginia Tech)

Unii lilieci își pot modifica forma urechilor în așa fel încăt să-și adapteze parametrii audtivi. Aceasta este concluzia unui grup de cercetători din cadrul universităților Virginia Tech și Shandong [1].

În aproximativ 100 milisecunde, indivizi din specia studiată își pot schimba semnificativ forma urechii. Unui om îi ia de două până la trei ori mai mult ca să clipească. Ca rezultat al acestor schimbări, sensitivitatea spațială a auzului suferă modificări de ordin calitativ.

Utilizând o combinație de metode incluzând camere de filmat de mare viteză și tomografie de rezoluție înaltă, cercetătorii de la Virginia Tech și universitatea Shandong au reușit să reconstruiască geometria tridimensională a urechii externe în cazul liliecilor cu potcoavă urmărind deformările ce apar în scurtele intervale de timp.

Folosind analiza computerizată a formelor înregistrate, cercetătorii au concluzionat că diferitele configurații ale urechii ar putea folosi pentru diverse sarcini auditive asociate cu adaptările necesare pentru a reacționa rapid în timpul zborului.

Lucrarea ce descrie rezultatele obținute a fost publicată în jurnalul Physical Review Letters [2].

Surse:
[2] Li Gao, Sreenath Balakrishnan, Weikai He, Zhen Yan, Rolf Müller. Ear Deformations Give Bats a Physical Mechanism for Fast Adaptation of Ultrasonic Beam Patterns. Phys. Rev. Lett. Vol. 107, noiembrie, 2011.

2011-11-04

Drumurile publice alungă liliecii

Un nou studiu arată efectele pe care le au drumurile publice asupra activității și densității liliecilor [1]. Rezultatele publicate luna aceasta în Journal of Applied Ecology [2] afirmă că efectele pe care le au drumurile publice se resimt și la distanțe considerabile de acestea, activitatea liliecilor fiind de până la trei ori mai scăzută lângă drum decât la 1.6 kilometri de acesta.

Măsurătorile efectuate s-au concentrat pe secțiuni neiluminate a autostrăzii M6 din Cumbria, nordul Angliei, care este străbătută de 30000 până la 40000 vehicule pe zi. Au fost străbătute 20 de rute perpendiculare pe autostradă, cu opriri intermediare, până la o distanță de 1.6 kilometri de autostradă. Cu ajutorul detectoarelor ultrasonice, au fost înregistrate sunetele emise de liliecii aflați în zonă pentru a folosi la determinarea nivelului activității liliecilor precum și la identificarea diferitelor specii.

Au fost înregistrate aproape 3500 "strigăte" de liliac și s-au identificat trei grupuri principale de lilieci: Pipistrellus, Myotis și Nyctalus. S-a observat că activitatea liliecilor crește pe măsură ce crește distanța față de drum.

Pentru a reduce impactul asupra faunei, noile drumuri sunt proiectate deseori cu structuri cum ar fi podul pentru lilieci care ar trebui să permită traversarea, în siguranță, a animalelor. Din păcate, nu există prea multe dovezi cu privire la eficiența acestor măsuri.

Surse:
[1] Roads are detrimental to Europe's protected bats, new study finds
[2] Anna Berthinussen, John Altringham. The effect of a major road on bat activity and diversity. Journal of Applied Ecology, 1 noiembrie 2011.

2011-10-26

Primul virus de tip Ebola, nativ în Europa, purtat de lilieci din Spania

Virusul Ebola

Un virus similar virusului Ebola a fost descoperit în Europa pentru prima dată. Un grup de cercetători au găsit virusul Lloviu virus - un filovirus întâlnit în mod obișnuit în Africa de est și filipine - în lilieci ce trăiesc în peșteri din nordul Spainiei [1].

Într-un articol publicat în jurnalul PLOS Pathogens [2] cercetătorii spun că filovirusurile sunt printre cele mai mortale la om și că studiul lor arată cum virusul descoperit se dezvoltă și este răspândit. Prezența acestui nou filovirus în Spania este ciudată pentru că apare departe de zona în care a fost raportată prezența unor astfel de virusuri.

Au fost analizate mostre din plămânii, ficatul, splina, gâtul și creierul a 34 lilieci găsiți morți în peșteri. Studiul a fost inițiat după ce s-a observat un număr mare de morți în rândul liliecilor din specia Miniopterus schreibersii, din Franța, Spania și Portugalia fără a fi găsită o explicație pentru acest fenomen.

Virusul descoperit poartă numele peșterii din care au fost colectați liliecii morți - Cueva del Lloviu. Acesta a fost comparat cu genomul altor filovirusuri cunoscute și s-a constatat că este un virus înrudit cu virusurile Ebola. Se presupune că virusul Lloviu a evoluat pornind de la un trunchi comun cu virusurile Ebola de acum 68000 ani.

Cercetările au fost efectuate de Centrul pentru Infecții și Imunitate din cadrul Mailman School of Public Health, Columbia University împreună cu Instituto de Salud Carlos III din Spania și Roche Life Sciences. Au mai contribuit de asemenea: Centro de Investigación Príncipe Felipe, Grupo Asturiano para el Estudio y Conservación de los Murciélagos, Consejo Superior de Investigaciones Científicas și Complutense University din Spania.

Surse:

[2] Ana Negredo, Gustavo Palacios, Sonia Vázquez-Morón, Félix González, Hernán Dopazo, Francisca Molero, Javier Juste, Juan Quetglas, Nazir Savji, Maria de la Cruz Martínez, Jesus Enrique Herrera, Manuel Pizarro, Stephen K. Hutchison, Juan E. Echevarría, W. Ian Lipkin, Antonio Tenorio. Discovery of an Ebolavirus-Like Filovirus in Europe. PLoS Pathogens 7(10), 2011.


2011-10-20

Studiul genetic al milipedelor din peșteri scoate la iveală populații izolate și vechi divergențe între specii

Miliped din genul Tetracion (foto: Alan Cressler)
Publicația International Journal of Myriapodology a publicat recent un studiu genetic al populațiilor de miliede ce trăiesc în peșteri. Studiul scoate în evidență o problemă importantă în conservarea biodiversității și anume faptul că pentru multe specii peșterile sunt ca niște insule care găzduiesc populații izolate și distincte din punct de vedere genetic [1].

Sudul platoului Cumberland din Tennessee și Alabama, SUA este cunoscut pentru densitatea mare a peșterilor ce îl brăzdează. Pe lângă asta, zona este cunoscută și pentru biodiversitatea deosebită a peșterilor din regiune fiind cea mai bogată din America de Nord. Milipedele din genul Tetracion sunt răspândite de-a lungul acestui punct cald al biodiversității. Aceste milipede, ce pot atinge lungimi de până la 8 centimetri, sunt necrofagi comuni în comunitățile cavernicole. Ca multe animale ce trăiesc în peșteri, milipedele fin genul Tetracionau pigmentație redusă și ochi nefuncționali.

Autorii lucrării [2] au utilizat tehnici genetice pentru a compara populațiile și speciile de milipede Tetracion. Au descoperit astfel că populațiile de Tetracion sunt în general izolate una de alta. Mai mult decât atât, divergența între speciile de Tetracion este mare, sugerând faptul că membrii genului au apucat căi diferite în evoluție cu câteva milioane de ani în urmă.

Surse:
[2] Stephanie Loria, Kirk Zigler, Julian Lewis. Molecular phylogeography of the troglobiotic millipede Tetracion Hoffman, 1956 (Diplopoda, Callipodida, Abacionidae). International Journal of Myriapodology, vol. 5, pp. 35--48, 2011.

2011-10-18

Număr special al jurnalului Geomorphology Vol 134 (1-2) dedicat carstului

Numărul din 1 noiembrie 2011 al jurnalului Geomorphology publicat de Elsevier va fi dedicat carstului fiind editat de Jo De Waele, Francisco Gutiérrez, Mario Parise și Lukas Plan. Volumul 134 No 1-2 al jurnalului este publicat cu tema Geomorphology and Natural Hazards in Karst Areas și poate fi accesat deja online (bineînțeles dacă aveți abonamentul corespunzător pentru aplicația ScienceDirect). 


Iată în continuare o lisă cu articolele ce pot fi găsite în acest număr al jurnalului:
  1. Jo De Waele, Francisco Gutiérrez, Mario Parise, Lukas Plan. Geomorphology and natural hazards in karst areas: A review
  2. Arthur N. Palmer. Distinction between epigenic and hypogenic maze caves
  3. Franci Gabrovšek, Uroš Stepišnik. On the formation of collapse dolines: A modelling perspective
  4. Jelena Ćalić. Karstic uvala revisited: Toward a redefinition of the term
  5. Jose-Maria Calaforra, Jo De Waele. New peculiar cave ceiling forms from Carlsbad Caverns (New Mexico, USA): The zenithal ceiling tube-holes
  6. Leonardo Piccini. Speleogenesis in highly geodynamic contexts: The quaternary evolution of Monte Corchia multi-level karst system (Alpi Apuane, Italy)
  7. Thomas Wagner, Harald Fritz, Kurt Stüwe, Othmar Nestroy, Helena Rodnight, John Hellstrom, Ralf Benischke. Correlations of cave levels, stream terraces and planation surfaces along the River Mur—Timing of landscape evolution along the eastern margin of the Alps
  8. Andrew R. Farrant, Peter L. Smart. Role of sediment in speleogenesis; sedimentation and paragenesis
  9. Daniel Corrêa, Augusto S. Auler, Xianfeng Wang, R. Lawrence Edwards, Hai Cheng. Geomorphology and genesis of the remarkable Araras Ridge tufa deposit, Western Brazil
  10. Amos Frumkin, Michael Ezersky, Abdallah Al-Zoubi, Emad Akkawi, Abdel-Rahman Abueladas. The Dead Sea sinkhole hazard: Geophysical assessment of salt dissolution and collapse
  11. Anthony H. Cooper, Andrew R. Farrant, Simon J. Price. The use of karst geomorphology for planning, hazard avoidance and development in Great Britain
  12. M. Parise, P. Lollino. A preliminary analysis of failure mechanisms in karst and man-made underground caves in Southern Italy
  13. Francisco Gutiérrez, Jorge Pedro Galve, Pedro Lucha, Carmen Castañeda, Jaime Bonachea, Jesús Guerrero. Integrating geomorphological mapping, trenching, InSAR and GPR for the identification and characterization of sinkholes: A review and application in the mantled evaporite karst of the Ebro Valley (NE Spain)
  14. Jorge P. Galve, Juan Remondo, Francisco Gutiérrez. Improving sinkhole hazard models incorporating magnitude–frequency relationships and nearest neighbor analysis